TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

TRANZACTIA BURSIERA - Economie

TranzacÅ£ia bursieră reprezintă totalitatea actelor de vânzare-cumpărare încheiate în ringul bursei.
În sens mai larg, tranzacÅ£ia bursieră reprezintă totalitatea actelor de vânzare-cumpărare realizate în ringul bursei, dar ÅŸi în afara acesteia, sub forma unor tranzacÅ£ii speciale care, ulterior, sunt consemnate prin ringul bursei.
Tranzacţiile bursiere reprezintă esenţa funcţionării pieţei bursiere, de al cărei volum şi valoare depinde eficienţa pieţei bursiere respective.
Participanţii la tranzacţia bursieră sunt:
·        ofertanÅ£ii de:  - mărfuri fungibile ÅŸi standardizabile;
- efecte rezultate în urma actelor de comerÅ£ (efecte de comerÅ£);
- valori mobiliare, de tipul: acÅ£iuni, obligaÅ£iuni, bonuri de tezaur, titluri de stat cu dobândă variabilă sau fixă;
- contracte, negociate iniţial pe o piaţă la termen, care devin subiect pentru: tranzacţiile speculative, tranzacţii cu instrumente financiare (monedă, valută), tranzacţii pe instrumente derivate (cu opţiuni, cu primă), pe indici bursieri.
·        investitorii – care doresc să investească valorile realizate în valori cu rata profitului mai mare decât rata dobânzii;
·        societăţile comerciale (corporaÅ£ii) - care atrag capital prin emisiune primară sau secundară de valori mobiliare;
·        societăţile care gestionează portofolii de valori mobiliare (acÅ£iuni ÅŸi obligaÅ£iuni).
Tipurile de tranzacÅ£ii care se încheie pe piaÅ£a bursieră sunt fi variate, în funcÅ£ie de piaÅ£a bursieră:
·        tranzacÅ£ii la vedere, la disponibil pe piaÅ£a mărfurilor – au loc în ringul bursei, cu transfer fizic al obiectului tranzacÅ£iei ÅŸi    într-un interval de plată foarte mic (t+3 zile);
·        tranzacÅ£ii la termen – tranzacÅ£ii ce apar ca urmare a sezonalităţii producÅ£iei sau consumului sau datorită intervalului mare de transport de la locul producÅ£iei la locul consumului. Are loc transferul fizic al obiectului tranzacÅ£iei, în schimb plata este reglementată într-un termen mai mare (3-6 luni), motiv pentru care acest tip de tranzacÅ£ii mai sunt denumite ÅŸi tranzacÅ£ii forward;
·        tranzacÅ£ii  pe o piaţă reglementată – aceasta înseamnă că cei care controlează ÅŸi reglementează piaÅ£a respectivă stabilesc cotaÅ£iile ÅŸi termenele de lichidare. Aceste contracte la termen pot fi: cu transfer, la lichidare, al obiectului tranzacÅ£iei ÅŸi fără transfer, la lichidare, al obiectului tranzacÅ£iei (se urmăreÅŸte realizarea unui profit din diferenÅ£a de preÅ£). Aceste operaÅ£ii speculative devin suportul unor alte tipuri de tranzacÅ£ii, ÅŸi anume: cu primă, cu opÅ£iuni, cu instrumente financiare, cu indici bursieri, operaÅ£ii de arbitraj, etc.).
MODUL DE DESFÄ‚ÅžURARE AL TRANZACÅ¢IEI  BURSIERE
         
          Elementul de bază al tranzacÅ£iei bursiere este ordinul dat de client societăţii de brokeraj sau intermediere.
          Ordinul cuprinde mai multe elemente:
1.   investitorul;
2.   structura obiectului tranzacÅ£iei;
3.   unitatea monetară (contractul);
4.   preÅ£ul (cotaÅ£ia).
În funcÅ£ie de cotaÅ£ie, ordinele se clasifică în:
·        ordine la piaţă – trebuie să fie executate de broker imediat după deschiderea sesiunii de tranzacÅ£ii, la cel mai bun preÅ£ din momentul în care ordinul a fost transmis. Aceste ordine nu pot rămâne neexecutate, deoarece nu există limită de preÅ£ ÅŸi nu există nici siguranÅ£a cotaÅ£iei dorite. Cel care dă ordinul  trebuie să dispună de o cunoaÅŸtere a pieÅ£ei, astfel încât să nu aibă suprize după executarea ordinului;
·        ordine cu limită de preÅ£  - presupun transmiterea către broker a nivelului minim sau maxim de preÅ£ acceptat. Aceste ordine trebuie executate în favoarea clientului care a dat ordinul, pentru a se obÅ£ine preÅ£ul cel mai bun (ex.: în cazul ordinului de vânzare cel mai bun preÅ£ este preÅ£ul cel mai mare). Ordinele cu limită de preÅ£ prezintă ca dezavantaj faptul că nu au siguranÅ£a executării, dar au siguranÅ£a preÅ£ului;
·        ordinele de o zi (day-order) – cele mai importante ordine date de clienÅ£i, ce au valabilitate până la închiderea ÅŸedinÅ£ei din ziua respectivă, iar dacă nu sunt executate se anulează. Există un ordin ce rămâne valabil până când clientul trimite ordinul de anulare. Societatea de interemediere are obligaÅ£ia să aducă la cunoÅŸtinÅ£a clientului cotaÅ£ia rezultată de pe piaţă, astfel încât clientul să cunoască momentul când poate da ordinul de lichidare sau anulare;
·        ordinele de întrerupere (stop-order) – sunt date pentru a limita perioada de aÅŸteptare, la o poziÅ£ie pe care broker-ul o are în bursă la un moment dat.

 

Presupunere: un client a dat un ordin de cumpărare la termen de 3 luni. Cotaţia este de 200$/h.

DiferenÅ£a dintre ordinul cu întrerupere ÅŸi cel cu limită de preÅ£ este că preÅ£ul la care se execută ordinul cu întrerupere poate fi situat sub preÅ£ul pieÅ£ei, pe când în cazul ordinului cu limită de preÅ£ contractul se execută numai la un preÅ£ ce trebuie să fie situat peste preÅ£ul pieÅ£ei.
InstrucÅ£iunile ce pot însoÅ£i ordinele sunt:
·        “totul sau nimic” – exprimă dorinÅ£a de a vinde/cumpăra marfa/titlul la un anumit curs ÅŸi într-o perioadă precizată. Ordinul însoÅ£it de această instrucÅ£iune va fi executat numai dacă piaÅ£a oferă condiÅ£iile de calitate ÅŸi preÅ£ solicitate de client;
·        “execută sau anulează” – clientul dispune cumpărarea/vânzarea imediată ÅŸi completă a unui anumit volum de marfă/titluri, iar dacă nu se realizează volumul respectiv se anuleze executarea ordinului;
·        “la deschidere”- ordinul trebuie executat în primele 30 de secunde de la deschidererea ÅŸedinÅ£ei de licitaÅ£ii;
·        “la închidere” – ordinul trebuie executat în ultimele 30 de secunde ale ÅŸedinÅ£ei de licitaÅ£ii.
Modificarea unui ordin dat de client se realizează numai înainte de executarea ordinului în piaţă; acesta nu poate fi modificat după executare.
Etapele procesului de tranzacţionare bursieră:
1.   IniÅ£ierea ordinului dat de client
 Societatea de intermediere va perfecta un contract cu acesta (clientul), pe baza elementelor din ordin, care impune ÅŸi deschiderea unui cont pe care societatea îl are deschis fie la o casă de compensaÅ£ii (clearing), fie la o societate care realizează decontarea pieÅ£ei bursiere respective.
Societatea de intermediere impune cleintului să depună o garanÅ£ie (de  la 10 până la 50% din valoarea contractului) ÅŸi comisionul pe care clientul îl cedează firmei de intermediere. De asemenea, prin regulamentul bursei, ÅŸi societatea de intermediere cedează un comision bursei (între 0.5 – 2% din valoarea tranzacÅ£iei).
Societatea de intermediere care este membră a unei case de compensaÅ£ii se bucură de o reducere totală sau până la 50% a comisioanelor plătite acesteia.
În funcÅ£ie de ordin ÅŸi de contractul încheiat, specialistul societăţii de intermediere va încheia un tichet de ordin, pe care îl va transmite în ringul bursei brokerilor operativi, în vederea negocierii.
Brokerii operativi execută ordinele primite prin tichet în funcÅ£ie de anumite priorităţi. Aceste reguli de prioritate sunt:
·        dacă ofertele sunt făcute la cotaÅ£ii diferite, brokerii operativi vor executa, mai întâi, ordinele de cumpărare la preÅ£urile cele mai mari ÅŸi, apoi, în ordine descrescătoare, pe celelalte. La ordinele de vânzare se va proceda invers: se execută, mai întâi, ordinele de vânzare cu cotaÅ£ia cea mai mare ÅŸi, apoi, celelalte.;
·        dacă ofertele sunt la preÅ£uri egale, se va Å£ine cont de factorul timp ÅŸi de factorul volum, regula de prioritate fiind “primul venit, primul servit”. Când ofertele coincid ÅŸi ca timp, atunci au prioritate cele cu volum mai mare. În cazul în care ofertele  nu vor putea fi executate integral, ordinelor primite li se aplică principiul “prorata”, adică ordinele cu acelaÅŸi preÅ£ sunt executate parÅ£ial sau proporÅ£ional cu volumul de tranzacÅ£ii conÅ£inute de ordinele respective.
Afişarea electronică a ordinelor primite permite consultarea instantanee a tuturor ordinelor.
2.   Negocierea contractului
În practica bursei se cunosc mai multe modalităţi de negociere, ÅŸi anume:
·        pe bază de caiet de ordine – ordinele primite de la intermediarii bursieri sunt centralizate de agenÅ£ii de bursă într-un caiet de ordine, iar negocierea are loc bilateral: se realizează prin consultarea acestor caiete de ordine ÅŸi obÅ£inerea acceptului favorabil de la un alt agent;
·        prin înscrierea pe tablă – ordinele se centralizează pe o tablă electronică de către un specialist al bursei, care în partea dreaptă înscrie ordinele de cumpărare, iar în partea stângă ordinele de vânzare. Deschiderea ÅŸedinÅ£ei de licitaÅ£ii se face pornind de la cotaÅ£ia zilei precedente, iar negocierea are loc pe bază de licitaÅ£ii între brokeri;
·        prin anunÅ£area publică a ordinului, pe baza tichetului de ordine - în funcÅ£ie de titlurile pe care le negociază brokerii amplasaÅ£i în ringul bursei, ÅŸedinÅ£a este deschisă de specialistul bursei, care strigă titlul financiar ce urmează a fi negociat, iar brokerii operativi îÅŸi vor prezenta oferta (preÅ£ul de vânzare/cumpărare), iar în urma licitaÅ£iei fiecare va primi un răspuns afirmativ din partea celuilalt, ceea ce duce la perfectarea tranzacÅ£iei;
·        negocierea în grup – este o variantă a negocierii prin anunÅ£are publică a ordinului. De obicei, ringul bursei este un spaÅ£iu foarte aglomerat, unde sunt strigate preÅ£urile de vânzare/cumpărare (această modalitate este practicată la bursele foarte mari). În varianta cea mai modernă, însă, negocierea în ringul bursei presupune realizarea unor programe ÅŸi sisteme de tranzacÅ£ionare electronice, unde oferta este afiÅŸată la deschiderea ÅŸedinÅ£ei de licitaÅ£ii, urmând să se realizeze ofertele ÅŸi contraofertele odată cu deschiderea ÅŸedinÅ£ei.
3.               Introducerea ordinului în sistemul de negociere – presupune sisteme de transmisie ÅŸi prelucrare organizată a negocierii;

4.                   Deschiderea ÅŸedinÅ£ei – presupune calcularea cotaÅ£iei de deschidere, având la bază succesiunea ordinelor de vânzare/cumpărare primite. Astfel, cererile la preÅ£ul pieÅ£ei sunt transformate în ordine limitate la cursul de deschidere (ordinele de vânzare la preÅ£ul superior) ÅŸi  ordine la cursul atins. Aceste ordine se execută continuu, în funcÅ£ie de cantitatea oferită, după principiul “primul venit, primul servit” sau principul “prorata”.

După încheierea tranzacÅ£iilor, piaÅ£a funcÅ£ionează în mod continuu ÅŸi înregistrează noile ordine, care pot fi executate în ÅŸedinţă (dacă sunt ordine cu sens invers) ÅŸi în funcÅ£ie de limita de preÅ£ afiÅŸată.
5. Întocmirea raportului de tranzacÅ£ionare, după închiderea ÅŸedinÅ£ei de tranzacÅ£ionare, raport  care cuprinde:
·        bursa ÅŸi societăţile care au efectuat tranzacÅ£ia;
·         numărul de contracte negociate;
·         termenul de livrare;
·         cotaÅ£ia rezultată în urma tranzacÅ£iei;
·         semnătura brokerilor operativi;
·        codul de înregistrare în sistem.
Cu această ocazie se afiÅŸează ÅŸi cotaÅ£iile rezultate în urma tranzacÅ£iilor, precum ÅŸi operaÅ£iile de introducere de noi ordine pentru ÅŸedinÅ£a următoare de tranzacÅ£ii.
5.   Lichidarea contractului
După încheierea tranzacÅ£iei ÅŸi trimiterea raportului de tranzacÅ£ionare la cele două societăţi de intermediere, la societatea de depozit ÅŸi la societatea de compensare,se urmăreÅŸte lichidarea contractului printr-o casă de compensaÅ£ii.
Lichidarea contractului se poate face în două moduri:
·        lichidare directă – când nu există o casă de compensaÅ£ii, iar societăţile de intermediere urmăresc atât decontările, cât ÅŸi schimbul fizic de mărfuri/titluri financiare;
·         lichidare centralizată – printr-o casă de compensaÅ£ii, care preia atribuÅ£iile societăţilor de valori mobiliare ÅŸi lichidează contractele în raport direct cu clientul.
În cazul contractelor speculative, casele de compensaÅ£ii cotează contractul încheiat zilnic, astfel încât există o lichidare ÅŸi o deschidere zilnică a poziÅ£iilor, cu scopul ca cel care a dat ordinul în bursă să îÅŸi completeze garanÅ£ia iniÅ£ială. În acest caz, casa de compensaÅ£ii compensează soldurile debitoare cu soldurile creditoare existând un joc cu sumă nulă.
Funcţiile casei de compensaţii (clearing) sunt:
1.                 garantează tranzacÅ£iile efectuate de membrii săi;
2.                 efectuează decontările ÅŸi lichidările contractelor încheiate de societăţile de brokeraj fie membre ale casei de clearing, fie nemembre ale casei de clearing;
Casa de depozit – în cazul burselor  mărfurilor există depozite autorizate de bursă unde se află disponibil de aceste mărfuri, în schimb,în cazul burselor de valori, există case de depozit unde titlurile sunt în cont ÅŸi aici se Å£ine evidenÅ£a ofertelor de vânzare/cumpărare existente, casele de depozit urmând să efectueze, în registrele respective, operaÅ£iii de vânzare/cumpărare, în funcÅ£ie de contractele încheiate în bursă.

 

CLIENTUL

A

CLIENTUL
B

SOCIETATEA DE INTERMEDIERE A

SOCIETATEA DE

INTERMEDIERE B

CASA DE DEPOZIT
SAU
CASA DE CLEARING
RINGUL
BURSEI
INSTITUÅ¢IA
BURSEI

 

 

 

 

 

 

 

 


1.    operaÅ£ia de tranzacÅ£ionare;
         1a/b. transmiterea ordinului.
2.    operaÅ£ia de transmitere a raportului de tranzacÅ£ionare;

3.    transferul fizic al titlurilor;

4.    decontarea;

5.    transmiterea caietului de ordine în ringul bursei;

 


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 954 ori

nota totala 7.21

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari