TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Agroecosistemul - Biologie

INTRODUCERE

 

 

           Agroecosistemul florii soarelui suferă pierderi de biomasă vegetală
utilă datorită dăunării plantei de anumiţi patogeni şi dăunători animali
porÅ£ionaÅ£i în reÅ£eaua trofică.
           Mecanismele naturale de autoreglare sunt slabe în agroecosistem,
astfel că în condiÅ£ii favorabile evoluÅ£ia bolilor ÅŸi dăunătorilor, agroproductivitatea poate fi grav afectată.
           În aproape toate zonele de cultură a florii soarelui, agenÅ£ii fitopato-geni ÅŸi dăunătorii animali fitofagi constituie importanÅ£i factori limitativi ai producÅ£iei, însă pierderile de recoltă sunt determinate, în principal, de evoluÅ£ia unor boli parazitare.
           Formarea florei patogene ÅŸi faunei dăunătoare, dinamica suprafeÅ£elor atacate ÅŸi nivelul de dăunare, diferă de la o zonă de cultură la alta, în relaÅ£ie cu favorabilitatea mediului climatic cu rezistenÅ£a genetică a formei cultivate, dar ÅŸi pe fondul influenÅ£ei factorilor tehnologici.
           ProtecÅ£ia agroecosistemului florii soarelui faţă de boli ÅŸi dăunători implică adaptarea continuă a sistemelor tehnologice la cerinÅ£ele factorului fitosanitar.
           Tehnologiile agricole moderne promovează sistemul de protecÅ£ie integrată a florii soarelui, care îmbină toÅ£i factorii cu rol de reglare ÅŸi combatere a populaÅ£iilor de organisme dăunătoare în agroecosistem.
           Literatura de specialitate face referiri la diferite măsuri de fitoprotecÅ£ie ÅŸi complexe de măsuri, cu importante elemente de integrare ÅŸi recomandă unele scheme de combatere.
           Lucrarea de dizertaÅ£ie îÅŸi propune să aducă unele contribuÅ£ii la combaterea principalilor patogeni ÅŸi dăunători ce compun mediul culturii florii-soarelui ÅŸi la fundamentarea protecÅ£iei integrate a agroecosistemului, adecvat condiÅ£iilor Câmpiei de Vest ÅŸi mai ales ariei judeÅ£ului TimiÅŸ.     
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

 

CONSIDERAÅ¢II GENERALE PRIVIND AGROECOSISTEMUL
FLORII-SOARELUI

 

 

              1.1.ImportanÅ£a economică a florii-soarelui

 

 

 

           Floarea-soarelui (Helianthus annuus L.), este o plantă uleioasă de mare importanţă economică ÅŸi alimentară.
           Prin conÅ£inutul seminÅ£elor în substanÅ£e grase (33-56 %) ÅŸi calitatea deosebită a uleiului rezultat în extracÅ£ie, planta reprezintă una dintre principalele surse de grăsimi vegetale, utilizate în alimentaÅ£ia omenirii, respectiv cea mai importantă sursă de ulei pentru România.

           Ca sursă de ulei vegetal, pe plan mondial, floarea-soarelui ocupă locul al patrulea, după soia, palmier ÅŸi rapiţă.

           Valoarea alimentară ridicată a uleiului de floarea-soarelui, se datorează conÅ£inutului bogat în acizi graÅŸi nesaturaÅ£i, reprezentaÅ£i preponderent de acidul linoleic (44-75 %) ÅŸi acidul oleic (14-43 %), cât ÅŸi prezenÅ£ei reduse a acidului linilenic (0,2 %), componente care-i conferă stabilitate ÅŸi capacitate îndelungată de păstrare, superioare altor uleiuri vegetale. FuncÅ£ia nutritivă a uleiului de floarea-soarelui este sporită de prezenÅ£a unor provitamine a vitaminelor liposolubile A, D, E, fosfatidelor ca ÅŸi a vitaminelor B4, B8 , K. Uleiul mai conÅ£ine steroli (aproximativ 0,04 %) ÅŸi tocoferoli (fracÅ£iune antioxidantă a uleiului vegetal, cca. 0,07%).
           Capacitatea energetică (8,8 calorii/g ulei) ÅŸi gradul de asimilare ridicat, situează uleiul de floarea-soarelui aproape de nivelul nutritiv al untului (VRÂNCEANU ÅŸi colab., 1974)..
           Uleiul rafinat de floarea-soarelui se foloseÅŸte, în principal, în alimentaÅ£ie, în industraia margarinei ÅŸi a conservelor. Uleiul de floarea-soarelui este excelent pentru alimentaÅ£ie, având fluiditate, culoare, gust ÅŸi miros plăcute. Produsul este folosit ÅŸi în industrie pentru producerea lacurilor speciale ÅŸi a răşinilor, precum ÅŸi în pictură. Reziduurile rezultate în urma procesului de rafinare, se folosesc la fabricarea săpunurilor, la obÅ£inerea cerurilor, fosfatidelor, lecitinei ÅŸi tocoferolilor. Fosfatidele ÅŸi
lecitina extrase din uleiul de floarea-soarelui, sunt utilizate în industria alimentară, panificaÅ£ie, patiserie, în prepararea ciocolatei ÅŸi a mezelurilor.
           Turtele rezultate în urma procesului de extracÅ£ie a uleiului (aproximativ 300 kg/t sămânţă), constituie o sursă valoroasă de proteine pentru rumegătoare, iepuri, porci ÅŸi păsări (VRÂNCEANU ÅŸi colab., 1974). Turtele conÅ£in proteină brută (între 33,7 ÅŸi 47,8 %) ÅŸi aminoacizi esenÅ£iali, cu valori apropiate cu cele de la soia (HERA ÅŸi colab., 1989), excepÅ£ie făcând lizina, care se găseÅŸte în cantităţi mai mici. Valoarea enegetică a turtelor este corelată cu gradul de decorticare a seminÅ£elor .
           SeminÅ£ele mai puÅ£in bogate în ulei, se folosesc direct în consum, întregi sau decorticate, cât ÅŸi pentru halva. Tulpinile pot fi folosite ca sursă de căldură (local), pentru fabricarea plăcilor antifonice sau obÅ£inerea carbonatului de calciu.
           Floarea-soarelui mai este apreciată ca plantă furajeră, fiind cultivată mai ales pentru siloz. De asemenea, floarea-soarelui este ÅŸi o excelentă plantă meliferă. De pe un hectar de floarea-soarelui se poate obÅ£ine o cantitate de 30 până la 130 kg de miere ( CÂRNU ÅŸi colab., 1982, citaÅ£i de Roman Gh., 1995 ).
           Prin resturile organice rămase după recoltare, floarea-soarelui restituie solului cantităţi apreciabile de elemente minerale ÅŸi materie organică, estimate în cazul unei producÅ£ii de 3500 kg/ha, la 65 kg N, 30 kg P2O5, 300 kg K2O ÅŸi circa 7 tone substanţă uscată, echivalentul a 1200-1500 kg de humus (HERA ÅŸi colab., 1989).
           Floarea-soarelui poate avea ÅŸi întrebuinţări medicinale. Din florile ligulate (care conÅ£in quercitrină, anticianină, colină, betaină, xantofilă, etc.), se obÅ£ine un extract alcoolic care se foloseÅŸte în combaterea malariei, iar tinctura în afecÅ£iuni pulmonare. Din achene, dat fiind conÅ£inutul în fitină, lecitină, colesterină, se preparau produse indicate în profolaxia dezenteriei, febrei tifoide ÅŸi pentru vindecarea rănilor supurate. Uleiul se foloseÅŸte (în medicina populară) pentru macerarea plantelor utilizate în tratarea unor răni ÅŸi arsuri.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 269 ori

nota totala 5.6

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari