TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

UNIVERSITATEA BIOTERRA FACULTATEA DE DREPT - Drept

Nu este prima ruptura între cele doua Biserici dar este cea mai grava,avand consecinte si în epoca moderna.
Cât priveste caracterul ei,schisma este vazuta din Orient la început ca o rupere de raporturi oficiale obisnuite obisnuite între doua Biserici autocefale,precedata bine-nteles de o serie de cauze care au dus la o înstrainare si învrajbire crescânda si reciproca; din Apus,desi i se recunoaste complexitatea si vechimea  cauzelor,este socotita o actiune unilaterala greceasca:rebeliune împotriva autoritatii papale,revolutie constienta,brusca si violenta,un act de sectarism de care se fac vinovati numai grecii,îndeosebi cei doi Patriarhi  Fotie si Mihail.

 

CAUZE POLITICE
                      
                                       
Schisma se poate constata si urmari mai bine de cînd Împaratul Diocletian (284-305) a împartit Imperiul ,în anul 286,în Imperiul de Rasarit,cu capitala la Nicomidia si Imperiul de Apus, cu capitala la Roma, întelegând ca exista o lume orientala,cu conceptiile si mentalitatea ei,deosebita de cea occidentala.
Acest fapt l-a determinat pe Constantin cel Mare (306-337),sa mute capitala,pe data de 11 mai 330, de la Roma la Constantinopol;cetatea eternal,Roma fiind împinsa pe plan secund în Imperiu,istoricul Ferdinand Lot crede ca acest lucru este adevarata cauza a schismei.
Împartirea Imperiului roman de catre Teodosie cel Mare (379-395),în395,între fiii sai, Arcadiu(395-408), care primeste Orientul si Honoriu(395-423),care ia Occidentul,se poate socoti înca una dintre cauzele politice ale schismei.Desi Imperiul                                       s-a reunificat în parte, sub împaratul Justinian cel Mare(527-565),dar aceasta reunificare nu a putut dura sub urmasii sai.
Consecinta acestui fapt a fost ca episcopii Romei,în calitatea lor de episcopus civitatis , vazând ca Imperiul de Rasarit nu este capabil sa apere Roma si Italia,au început sa-si îndrepte privirile catre popoarele din Apus , îndeosebi catre franci,cerîndu-le ajutorul.
În 752,papa ┼×tefan II (752-757) face apel la regele francilor Pipin cel Scurt (741-756) ,care trece cu armata în Italia si distruge între 754-756 regatul longobarzilor din Italia centrala.Teritoriul cucerit de franci este daruit papei ┼×tefan II, sub denumirea de”Patrimonium Sancti Petri”. Astfel,s- a creat statul papal , condus de papa sub denumirea de Republica Romanorum ,care a durat pâna la 20 septembrie 1870 , când a fost desfiintat de statul Italian , spre a-si reface unitatea sa politica , apoi a fost iarasi reânfiintat , dar nu în limitele vechi , la 11 februarie 1929 , ci ca un stat papal minuscul .
Romanii au folosit ca baza istorica a noului stat un fals document intitulat Donatio Constantini în care se spunea ca papa Silvestru I a primit de la Constantin , Italia si cetatile ei ca recompensa  pentru vindecarea de lepra obtinuta prin botezul savârsit de papa ,lucru neadevarat caci Constantin se boteaza pe patul de moarte la 22 mai 337 lânga Nicomidia.
O discordie si mai mare între Roma si Constantinopol a produs masura luata în 731-732 de împaratul Leon III Isaurul de a trece  provinciile Iliricului oriental , Calabria,Sicilia si Creta sub jurisdictia  patriarhului de Constantinopol , confiscând si veniturile Romei din aceste provincii.
În anul 800 papa Leon III  încoroneaza pe Carol cel Mare ca împarat roman al Apusului; aceasta fiind idea papei ; se pare ca încoronatul nici nu si-a dorit acest lucru dar papa avrut sa opuna un împarat capabil  sa-l apere de un imperiu bizantin care nu vroia  sau nu mai avea puterea necesara sa controleze Apusul ; în plus la acea vreme la Constantinopol domnea împarateasa Irina , care se amestecase din plin în certurile iconoclaste ; aceleasi idei au dus la încoronarea lui Otto I în 962 dupa destramarea imperiului Carolingian , papa simtind nevoia unui sprijin politic mai ales în contextul certurilor din secolul al IX-lea ; dar lumea medievala nu concepea decât un singur împarat latin , cel încoronat de papa în timp ce bizantinii se considerau urmasii legitimi ai romanilor , apare astfel un conflict al legitimitatii , conflict care deseori era dublat de unul teritorial
Conflictul s-a dus si pentru convertirea popoarelor migratoare asezate între cele doua imperii , misiunea crestina luând haina unei lupte politice ; în Europa granita dintre cele doua sfere de influenta pastrându-se sub diferite forme pâna în zilele noastre.
Din secolul al VII-lea , Imperiul Roman de Rasarit se elinizeaza , devenind “Imperiul bizantin”  în timp ce Occidentul se latinizeaza , limba Latina întinzându-se ca limba oficiala si la popoarele care nu facusera parte din Imperiul roman.
Cele doua popoare , grecii si romanii , cu predispozitii si înclinatii deosebite , se priveau , din secolul al IX-lea , cu raceala si resentimente. 

 

 

 

 

 

 

CAUZE RELIGIOASE :

 

 

Unitatea între Biserica Rasaritului si Biserica Apusului s-a mentinut pâna la sfârsitul secolului al V-lea .
Chiar si atunci când Biserica era unita existau deosebiri privind constitutia Bisericii.
În Rasarit existau patriarhate autonome recunoscute de sinoadele ecumenice pe de o parte siorganizare monarhica cu jurisdictie universala exercitata de episcopul de Roma pe de alta .
Grecii erau aplecati spre filosofie si metafizica dând nastere la erezii ce afectau dogmele pe când latinii , mai practice , se vor ocupa de probleme de cult si de morala, profesând inovatii în aceste directii .Rupturi între cele doua Biserici au mai existat si înainte de 1054 , dar nu asa de radicale .
În urma publicarii Henotikon-ului =Edict de unire ,din octombrie 482 de împaratul bizantin Zenon , pentru împacarea monofizitilor cu Ortodoxia , a izbucnit schisma religioasa dintre Roma si Constantinopol , cunoscuta sub denumirea de schisma acachiana , dupa numele patriarhului Acachie al Constantinopolului .
O noua raceala între Roma si Constantinopol s-a produs când patriarhul Ioan IV Postitorul (582-595) si-a luat titlul de Patriarh ecumenic , în sinodul local de la Constantinopol din 588 , fapt care l-a suparat pe papa Grigorie I cel Mare(590-604) , care în  semn de smerenie crestina , si-a luat titlul de servus servorum Dei , considerându-se patriarh al întregului Apus .
La sinodul quinisext catolicii sunt acuzati de celibat ,de consum de animale sugrumate si de sânge ,de postire în zi de sâmbata,ca picteaza pe Mântuitorul sub chip de mile ; papa a primit hotarârile sinodului numai sub presiunea împaratului ,ele fiind considerate ca o prima declaratie de razboi  împotriva Apusului .
La acestea , s-au adaugat si altele , pe care le aflam din Enciclica patriarhului Fotie catre scaunele arhieresti din Rasarit din primavara anului 867 , dintre care cea mai importanta este învatatura gresita a purcederii Duhului Sfânt de la Tatal si de la Fiul –Filioque ,introdusa de latini în Simbolul niceo-constantinopolitan .Adaosul Filioque este semnalat pentru prima oara la sinodul I de la Toledo din 447 , apoi la sinodul III de la Toledo din 589 de unde s-a introdus apoi în Franta ,Germania , Anglia si Italia de nord . În sinodul din noiembrie 809 de la Aachen , prezidat de împaratul Carol cel Mare , adaosul a fost impus în tot Imperiul Carolingian .
La Roma , papa Leon al III-lea(795-816) a protestat împotriva adaosului Filioque , poruncind sa se scrie pe doua placi de argint Simbolul de credinta  fara Filioque , în greaca si latina , pe care le-a asezat pe usa intrarii catedralei Sfântul Petru , sub care a pus sa se scrie : Haec Leo posui amore et cautela orthodoxae fidei –Eu , Leon , am pus aceasta din dragostea si grija  pentru credinta ortodoxa .Un sinod  tinut la Worms în 868 acuza pe greci de erezie cu privire la Sfânta Treime .
În Enciclica lui Fotie latinii mai sunt acuzati ca îsi rad barba ca junghie de Pasti un miel pa altar ca evreii , ca pregatesc  Sf. Mir cu apa de râu si ca ridica diaconi la rangul de episcope adunându-se  28 de acuzatii .Acuzatiile reciproce sporesc continuu ajungându-se în 1054 la 80 ; papa Nicolae I acuza pe  Fotie ca este un simplu laic , nega  autoritatea  patriarhiei de Constantinopol si îsi aroga dreptul de a judeca chiar sip e patriarhi .Grecii au fost acuzati  în anatema din 1054 ca sunt simoniaci , ca fac eunuci si-I ridica la rangul deepiscopi , ca reboteaza ca arienii pe cei cu botez în numele Sfintei Treimi ca pretind ca donatistii ca numai biserica lor este adevarata , ca permit casatoria preotilor , ca pretend ca Legea lui Moise este blestemata ca sustin ca numai pâinea da viata si ca au scos Filioque din crez .
Dar în fruntea cauzelor schismei trebuie asezate lipsa dragostei crestine si mai ales conceptiile diferite referitoare la fiinta si unitatea Bisericii.
Cea mai importanta cauza a dezbinarilor a fost dorinta nemarturisita a papalitatii de a-si întinde stapânirea peste întreaga Biserica . În 1054 papalitatea ca putere politica s-a asociat cu împaratul bizantin încercând sa-l sileasca la supunere totala fata de Roma . Papa prezenta pretentiile sale politice ca dogme religioase si de aceea Biserica ortodoxa lupta în fapt pentru respingerea unei false dogme , a dogmatizarii puterii lumesti universale a papei . 

 

PRIMA FAZA A SCHISMEI.

 

Primul conflict care a facut inceputul schismei si constituie prima ei faza a izbucnit intre patriarhul Fotie si papa Nicolae I.Pentru linistirea spiritelor agitate in Bizant din cauza inlaturarii evlaviosului patriarh Ignatie, in 859, noul patriarh  Fotie, un mare invatat si om de stat, a convocat un sinod la Constantinopol, care s-a tinut in doua sesiuni, in care se aproba alegerea si intronizarea patriarhului Fotie , dar a respins pretentiile papei Nicolae I de aimpune primatul universal si asupra Bisericii Rasaritului.Papa Nicolae I insa, instiintat de Leon, trimisul imparatului Mihail al III-lea, a dezaprobat atitudinea trimisilor sai la sedinta sinodului din 861 si in sinodul tinut la Roma, in 863, a excomunicat pe patriarhul Fotie si tot clerul sau. Astfel, papa Nicolae I a facut primul pas spre schisma.
Patriarhul Fotie n-a raspuns indata la provocarile papei. Situatia s-a complicat insa din 866, cand papa Nicolae I,grabindu-se sa satisfaca cererea tarului bulgar Boris-Mihail I,de a-i trimite episcope si preoti latini, a trimis in Bulgaria pe episcopii Paul si Formosus,cu un numar de clerici si un raspuns la cele 106 intrebari puse de bulgari, sub titlul Responsa ad consulta Bulgarorum.
Indignat de atitudinea latinilor, prin Enciclica sa din primavara anului 867, adresata patriarhilor din Rasarit ,patriarhul Fotie acuza pe latini ca au intrat in Bulgaria <ca niste lupi>, distrugand munca si eforturile preotilor greci,si au introdus in Biserica lor o serie de inovatii doctrinare si liturgice, dintre care cea mai grava inovatie este introducerea adaosului <Filioque> la Simbolul de credinta.
In vara anului 867, patriarhul Fotie a convocat un sinod la Constantinopol, care a excomunicat pe papa Nicolae I si a condamnat inovatiile latine ca eterodoxe. Hotararile sinodului nu au impresionat pe nimeni in Apus. Moarea lui Nicolae I –nov.867 si asasinarea lui Mihail al-

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 48 ori

nota totala 4.2

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales