TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

RELATII INTERGENICE - Biologie

RELAŢII INTERGENICE

 

 

 

 

    1.RELAŢII ALELICE ÎNTRE GENE

 

        Totalitatea materialului genetic acumulat în genele unui set complementar de cromozomi alcătuieşte genomul.La bacterii şi vurusuri care sunt haploide, materialul genetic este acumulat într-un genom.Totalitatea materialului genetic prezent în genele cromozomiale atât la organsime-le diploide cât şi la cele haploide alcătuieşte genotipul.Deci genotipul cuprinde două genomuri la celule diploide şi unul la cele haploide.
        Într-o celulă somatică, un caracter este controlat de două gene situate simetric una într-un cromozom, alta în omologul său – cuplu alelic.Alelele unei gene determină expresia fenotipică a acestuia.Totalitatea caracterelor ce pot fi direct observate la un individ constituie fenotip.Pentru a înţelege bine noţiunea de fenotip, precizăm că de la părinţi nu se moştenesc caracterele ca atare, ci doar aptitudinea de a le exprima.Copii primesc de la părinţi un genotip, adică un ansamblu de determinanţi genetici care se pot valida sau nu după calitatea mediului în care trăiesc şi se dezvol-tă organismele.Deci, fenotipul poate fi redefinit ca rezultatul interacţiunii genotip-mediu.
        Genele alele sunt aşezate în poziţii corespunzătoare (loci identici).Aceasta face ca două gene alele să nu se poată recombina, adică s nu poată fi întâlnite în acelaşi grup ligatural.Prin crossing-over ele trec întotdeauna una în locul celeilalte.
        În cromozomii celulelor diploide, în acelaşi locus, pot exista aceeaşi genă în doză dublă sau alele diferite ale aceleaşi gene.Alelele aceleaşi gene diferă între ele prin secvenţe nucleotidice şi ca urmare, exresia fenotipică, deşi apropiată, nu este identică.
        Dacă într-un locus, un organism diploid prezintă de două ori aceeaşi gen, el este homozigot pentru acel locus (A/A sau a/a); când cele două poziţii sunt ocupate de alele diferite, organismul este heterozigot (A/a).În ceea ce priveşte expresia fenotipică, genotipurile A/A şi A/a au fenotipul asemănător, iar cel a/a ,unul diferit.
        Alelele unei gene aparţinînd unei celule diploide se pot afla, după modul în care realizează informaţia, într-o relaţie de dominanţă/recesivitate.Aceasta înseamnă că numai o alelă se mani-festă în fenotip – gena dominantă; perechea sa nu are posibilitatea de a funcţiona în prezenţa primei – gena recesivă.În situaţia de homozigot, ambele gene ale cuplului exteriorizează funcţia; în cea de heterozigot, gena dominantă este solicitată prioritar în structuralizarea fenotipului.
        Raportul de dominanţă / recesivitate trebuie înţeles prin aceea că acum va putea fi copiată doar informaţia aflată pe sectorul ADN care conţine gene dominante, ARN –m organizând apoi sinteza proteinelor citoplasmatice.
        Dominanţa se poate manifesta în măsură diferită:
-         dominanţă completă în care forma heterozigotă (A/a) este similară celei homozigote dominantă (A/A) 
-         dominanţă parţială unde fenotipul heterozigot ia aspect intermediar între cel al homozigoţilor (A/A şi a/a)
-         dominanţă neregulată unde însuşirile fenotipice la heterozigoţi se manifestă dominant în unele condiţii pe când în altele, recesiv;
-         codominanţă – participarea fenotipică egală a celor două alele.
        Cercetarea relaţiilor dintre alele a pus în evidenţă existenţa uneori a mai multor alele pentru o genă – alelism multiplu.Cu alte cuvinte, pentru un factor ereditar – o genă nu există doar o alternativă, ci locusul acesteia poate fi ocupat de alte gene diferite, alele cu ea – alele multiple.Sunt notate cu simboluri ca a1,a2,a3,…an.Ele privesc acelaşi carac-ter căruia îi imprimă numeroase variaţii şi au apărut în urma unor mutaţii succesive, suferite de gena ancestrală.De exemplu, culoare roşie la Drosophila melanogaster poate fi asigurată de 16 stări alele ale aceluiaşi factor genetic care determină culoarea diferită a ochilor la indivizi distincţi.Presupunând gena w  , care produce exemplare cu ochii roşii drept gena originară, ea poate fi suplinită pe baza seriei alele de altele precum w  (ochi purpurii), w  (coral),w  (ivoriu),w (albi) etc.
        Procesul relatat poartă numele de polialelie.El poate să apară în unele cazuri diferit de la o celulă la alta, în interiorul aceluiaşi organism, provocând apariţia de mozaicuri.
        Expresia fenotipică în situaţia de alelism a două gene depinde de gradul de exprimare a uneia sau alteia dintre ele.În cazul alelismului multiplu, heterozigotul poate sa semene cu homozigotul (unul dintre ei), poate avea un fenotip intermediar sau poate să se apropie de originar.
        Mai amintim, în fine, o realitate genică, genele hemizigote,gene cromozomiale care nu au în dreptul lor, pe cromozomul pereche nici o alelă.Aici este vorba de cromozomi neomologi.Pot fi exemplificaţi prin cromozomii X şi Y, formaţiuni ce includ în structura   
lor sectoare neomoloage.
        Genă letală. Sunt cazuri când alela mutantă este activă în stare heterozigotă, înterferând funcţiile produsului elaborat de alela omoloagă “normală”.În schimb, când în genotip respectiva alelă este în stare homozigotă, efectele sunt dure, ducând la eliminarea produsului de concepţie înainte de naştere (avort spontan).Asemenea genă este considera-tă letală (de exemplu în cheilo-palatoschizis, letalitatea în stare homozigotă este 100%).
        Gena semiletală este alela mutantă capabilă să determine moartea homozigoţilor recesivi mutanţi cu o probabilitate de 50 % din cazuri (de regulă, în primele perioade ontogentice).Un exemplu devenit clasic este incompatibilitatea de Rh.

 

 

 

    2.INTERACŢIUNI ÎNTRE GENE NEALELICE-EPISTAZIA
        
        Relaţiile care se stabilesc între diferite gene, situate pe loci diferiţi (nealele), în realizarea unui acelaşi caracter, corespund procesului numit epistazie.Genele care “modifică” sunt numite epistatice,genele a căror exprimare fenotipică este mascată (influenţată) sunt numite hipostatice.
        Unul din cele mai simple exemple este cel al genei “W” (white) de la Drosophila. Această genă este considerată ca ultim termen dintr-o serie de alele care intervin în concentraţia globală a pigmenţilor ochiului.Când alela “W” este prezentă în genotip, nici un alt pigment nu se dezvoltă şi ochiul este alb, oricâte alte alele ar exista la nivelul altor loci, care intervin în coloraţia ochiului.De exemplu, daca sunt genele “vermilion” în stare homozigotă dau pigmentul roşu pentru ochi, dar dacă este prezentă şi gena “W”, ochiul va fi total depigmentat; la fel şi gena “brown” (pentru pigmentul brun).
        Un alt exemplu este sistemul genetic de grup sangvin A B O (H) la om.Pentru acest sistem există pe cromozomul nr. 9 doi loci distincţi:
-         locusul H ocupat de două forme alelice: alelice: alela H,forma dominantă care guvernează sinteza antigenului “de bază” (H) şi alela h,forma recesivă care nu permite sinteza antigenului H
-         locusul I putând fi ocupat de două alele codominante: I  şi I sau de alela recesivă i.Acţiunea alelelor I  şi I se materializează prin transformarea antigenului “de bază” (H) în atigene (A) sau (B).

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 29 ori

nota totala 7

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales