TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Principiul descentralizarii pe servicii - Drept

Referatul nr.2 – Elemente de drept

Principiul descentralizării pe servicii

 

 

 

  1. Conţinutul şi rolul principiilor de drept.
  2. Prezentarea de ansamblu a principiilor de organizare şi funcţionare a administraţiei publice.
  3. Principiul descentralizării pe servicii.
  4. Noţiunea serviciului public.
  5. Noţiunea descentralizării administrativ-teritoriale şi pe servicii.
  6. Serviciile publice locale.

 

Principiile de drept sunt reguli de maximă generalitate care sintetizează experienţa sociala şi asigură echilibrul dintre respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor. Etimologic, noţiunea de principiu vine de la latinescul principium care are sensul de început, obârşie sau element fundamental. Orice principiu este un început pe plan ideatic, o sursa de actiune.
Principiile generale ale dreptului sunt prescripţiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului şi aplicarea sa, şi asigură unitatea, omogenitatea, coerenţa şi capacitatea de dezvoltare a unor relaţii asociative. Un principiu de drept este rezultatul experienţei sociale, iar utilitatea practică a cunoaşterii principiilor generale constă în aceea că ele trasează liniile directoare pentru întregul sistem juridic şi exercită o acţiune constructivă, orientând activitatea legiuitorului. Pe de altă parte, principiile generale au un important rol în administrarea justiţiei, deoarece cei abilitaţi cu aplicarea dreptului trebuie să cunoasca nu numai norma juridică, ci şi spiritul său, iar principiile dreptului determină tocmai spiritul legilor. În altă ordine de idei, în situaţii determinate, principiile de drept ţin loc de normă de reglementare. În consecinţă, judecătorul nu poate refuza soluţionarea unei cauze, invocând lipsa textului legal, în baza căruia poate judeca, deoarece ar fi învinuit de denegare de dreptate şi va soluţiona acea pricină în baza principiilor de drept.
Actiunea principiilor dreptului are ca rezultat certitudinea garanţiei dreptului împotriva imprevizibilităţii normelor coercitive şi asigurarea concordanţei legilor şi oportunităţii lor. Principiile de drept sunt extrase din dispoziţiile constitutionale sau sunt deduse pe cale de interpretare din alte norme având rolul de a asigura echilibrul sistemului juridic cu evolutia sociala.
Cele mai importante principii ale dreptului sunt:
1.      Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului;
Acţiunea acestui principiu constituie premisa existenţei statului de drept, deoarece caracteristica fundamentală a unui stat de drept o constituie cucerirea pe cale legală a puterii şi apoi exercitarea sa în conformitate cu cerinţele legalităţii.
În statul de drept izvorul oricărei puteri politice trebuie să fie voinţa suverană a poporului, care trebuie să-şi găsească formele juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului să poată funcţiona în mod real ca o democraţie. Poporul trebuie să aibă garanţii constituţionale eficiente, asigurându-se exerciţiul separat al puterii pe cele trei planuri: legislativ, executiv si judecătoresc şi în acelasi timp interconexiunile şi intercontrolul fiecărei componente a puterii. În acest context se poate considera că acţiunea principiului asigurării bazelor legale de funcţionare a statului se constituie în premisa existenţei statului de drept.

2.      Garantarea libertăţii şi egalităţii indivizilor;
Ca fundamente ale vieţii sociale, libertatea şi egalitatea trebuie să-şi găsească expresia lor juridică. Nu poate exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista decât între oameni a caror egalitate este consfiinţită juridic.
Egalitatea priveşte echilibrul vieţii sociale, iar libertatea priveşte capacitatea oamenilor de a acţiona fără oprelişti, dar astfel încât, prin exercitarea drepturilor proprii să nu fie vătămate drepturile altora.
În planul realizării efective a libertăţilor sociale, rolul dreptului se materializează prin îngrădirea înclinaţiilor unor grupuri de a nega altora ceea ce lor nu le place şi în înlăturarea tuturor barierelor şi discriminărilor care persista în asigurarea şanselor egale de manifestare şi progres pentru toţi oamenii.
Libertatea este una singură, însa căile şi formele de manifestare a libertăţii sunt numeroase şi le corespund diverse drepturi ale individului prevazute în Constituţie, cum ar fi:
     -  libertatea de opinie;
     -  libertatea religioasă;
     -  libertatea de exprimare, ş.a.
3.      Principiul responsabilităţii sociale a indivizilor;
Responsabilitatea însoteste libertatea, si de aceea, trebuie făcuta demarcaţia netă între libertate si liberul arbitru. Responsabilitatea este un fenomen social si un act de angajare a individului în procesul interacţiunii sociale. Concepând responsabilitatea ca o asumare a răspunderii faţă de rezultatul acţiunii sociale a omului, se admite ideea ca acţiunea sociala este cadrul nemijlocit de manifestare a responsabilităţii, şi totodata, că libertatea este o condiţie fundamentalaă a responsabilităţii.
Dreptul nu trebuie sa fie privit şi apreciat doar prin efectul său sancţionator, intervenind pe tarâmul răului deja făptuit, ci trebuie avută în vedere posibilitatea ca prin conţinutul prescripţiilor juridice să contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a indivizilor faţă de lege, care presupune grija faţă de integritatea valorilor ocrotite de lege.
4.      Principiul echităţii şi justiţie;
Cuvântul echitate provine din limba latină: ecvitas - nepărtinire, cumpătare, dreptate.
Acţiunea principiului echităţii trebuie să privească atât activitatea legiuitorului - în elaborarea actelor normative -, cât şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului de către organele care aplică legea.
Justiţia reprezintă acea stare generală a societăţii care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toti impreună a satisfacerii drepturilor şi intereselor legitime. Prin finalitatea sa, justitia se situează printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relaţii sociale, deoarece ea întruchipează virtutea morală fundamentală, menită să asigure armonia şi pacea socială, la a căror realizare contribuie deopotrivă regulile religioase, morale si juridice.

Alte principii sunt temeiul organizării şi funcţionării administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale. Aplicarea acelor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.
Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază, se organizează si funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.
Prin autonomie locală se întelege dreptul şi capacitatea efectivă a autoritătilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele si în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Analiza conţinutului şi sferei de cuprindere a conceptului de autonomie locală presupune surprinderea determinărilor legale ale acestuia, cuprinse ăn dispoziţiile Legii administraţiei publice locale. Se disting trei elemente ale autonomiei locale, ce definesc în plan logic conţinutul conceptului: elementul organizatoric, elementul funcţional şi cel gestionar.
Noţiunea descentralizării are o accepţiune largă şi una restrânsă. În sens larg, prin descentralizare se înţelege orice transfer de atribuţii din plan central în plan local, indiferent de procedeul folosit. În sens restrâns, descentralizarea este legată de procedeul de realizare a acesteia. Un procedeu analaizat deja, este cel al transferului de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale (descentralizare teritorială). Al doilea procedeu al descentralizării este acela al serviciului public, când se realizează desprinderea unor servicii publice din competenţa centrală sau locală şi se conferă personalitate juridică. Acest principiu al descentralizării pe servicii a fost consacrat atât prin intermediul Legii nr.15/1990, care a oranizat regiile autonome şi societăţiile comerciale ce desfăşurau servicii publice, cât şi prin Legea nr.69/1991, cu privire la administraţia publică locală.
Ca modalitatea de organizare administrativă, în cazul organizării descentralizate, statul nu îşi asumă singur sarcina administrării, ci o împarte, în anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivităţile locale. Organizării descentralizate îi este specifică noţiunea afacerilor locale (a interesului local), colectivităţile locale având posibilitatea să soluţioneze problemele ce interesează cetăţenii ce le compun. Prezenţa persoanelor juridice de drept public, având o organizare autonomă şi organe alese, este o altă caracteristică a organizării descentralizate. Sistemul descentralizării înlocuieţte puterea ierarhică, care este specifică centralizării, cu controlul administrativ de legalitate.
Serviciile publice ale comunei sau oraşului se înfiinţează şi se organizează de consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului şi nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale şi în limita mijloacelor financiare de care dispune. Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din serviciile publice ale comunei sau oraşului se fac de conducătorii acestora, în conditiile legii. Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului din aparatul propriu de specialitate al consiliului local se fac de către primar, în conditiile legii. Consiliul local poate recomanda motivat primarului eliberarea din functie a conducătorilor compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al consiliului local.
Functionarii din cadrul serviciilor publice ale comunei sau oraşului şi din aparatul propriu de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale se bucură de stabilitate în funcţie, în condiţiile legii. În raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice locale se foloseşte limba română.
Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al oraşului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau oraşului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă ansamblul activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi de interes local, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care asigură:
-         alimentarea cu apă;
-         canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale;
-         salubrizarea localităţilor;
-         alimentarea cu energie termică produsă centralizat;
-         alimentarea cu gaze naturale;
-         alimentarea cu energie electrică;
-         transportul public local;
-         administrarea fondului locativ public;
-         administrarea domeniului public;
În funcţie de necesităţi, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv prin hotărâre a consiliului local, se pot înfiinţa şi alte servicii publice de gospodărie comunală, având ca obiect alte activităţi decât cele prevăzute anterior. Desigur, la organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea serviciilor publice interesul general al cetţenilor este prioritar iar sistemele publice de gospodărie comunală, inclusiv terenurile aferente, fiind de folosinţă, interes sau utilitate publică, aparţin, prin natura lor sau potrivit legii, domeniului public şi/sau celui privat al unităţilor administrativ-teritoriale.
Serviciile publice de gospodărie comunală se organizează şi se administrează cu respectarea următoarelor principii:
-         principiul dezvoltării durabile;
-         principiul autonomiei locale;
-         principiul descentralizării serviciilor publice;
-         principiul responsabilităţii şi legalităţii;
-         principiul participării şi consultării cetăţenilor;
-         principiul asocierii intercomunale şi parteneriatului;
-         principiul corelării cerinţelor cu resursele;
-         principiul protecţiei şi conservării mediului natural şi construit;
-         principiul administrării eficiente a bunurilor din proprietatea publică a unităţiilor administrativ teritoriale;
-         principiul asgurării mediului concurenţial;
-         principiul liberului acces la informaţii privind aceste servicii publice.
Astfel, se garantează tuturor persoanelor dreptul de a utiliza serviciile publice de gospodărie comunală.
Statul sprijină prin măsuri legislative şi economice asigurarea deszvoltării şi îmbunătăţirii cantitative şi calitative a serviciilor publice de gospodărie comunală, precum şi a infrastructurii edilitare a localităţilor.

 


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 39 ori

nota totala 9.5

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales