TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Poluarea aerului prin produse gazoase - Biologie

            Poluarea aerului prin produse gazoase

 

Poluarea aerului este adãugarea substanţelor nocive atmosferei, rezultând pagube mediului, înrãutãţirea sãnãtãţii omului şi a calitãţii vieţii. Una dintre multele forme de poluare, cea a aerului are loc în locuinţe, şcoli, la serviciu; în oraşe; de-alungul continentelor şi pe plan global. Poluarea aerului îmbolnãveşte oamenii – cauzeazã probleme de respiraţie şi promoveazã cancerul – dãuneazã plantelor, animalelor şi ecosistemului în care locuiesc. Uni poluanţi se întorc pe pãmânt sub formã de ploi acide şi ninsori care corodeazã statuile şi clãdirile, dãuneazã plantelor şi pãdurilor şi fac lacurile şi râurile nepotrivite pentru peşti şi alte plante şi animale.

Poluarea aerului în Praga, Cehia


Poluarea schimbã atmosfera pãmântului deoarece lasã radiaţile nocive de la soare sã pãtrundã. In acelaşi timp, atmosfera noastrã poluatã devine un izolator, împiedicãnd cãldura sã se întoarcã în spaţiu, astfel mãrind temperatura globalã. Cercetãtorii prezic schimbarea nivelului mãrii, rãspândirea mai rapidã a bolilor tropicale, schimbarea vremii normale în extremã şi afectarea gravã a producţiei de mâncare, toate datoritã mãririi temperaturii globale.

 

Marile surse de poluanţi

 

            Majoritatea poluãrii aerului provine din activitatea umanã: arderea combustibililor fosili – gaze naturale, cãrbuni şi petrol – pentru a alimenta procesele industriale şi vehiculele cu motor. Pe lângã compuşii chimici dãunãtori pe care aceste arderi le elibereazã în atmosferã, se aflã dioxidul de carbon (CO2), monoxidul de carbon (CO),

oxizii de nitrogen, dioxidul de sulf (SO2) şi mici particule solide. Intre 1900 şi 1970 întrebuinţarea vehiculelor s-a mãrit rapid iar emisia oxizilor de nitrogen, unul dintre cei mai dãunãtori poluanţii rezultaţi prin ardere, a crescut cu 690%.  Când combustibilii sunt arşi incomplet, anumite substanţe chimice numite chimicale organice volatile de asemenea pãtrund în aer. Poluanţii vin şi din alte surse. De exemplu, descompunerea gunoiului şi a altor  deşeuri produc gaz metan iar multe produse menajere degajã chimicale organice volatile.

            Unii dintr aceşti poluanţi provin din surse naturale. De exemplu, incediile pãdurilor emit particule organice volatile în atmosferã. Particulele ultrafine de praf eliberate din sol datoritã eroziunii acestuia de cãtre apã şi condiţiile vremii care slãbesc straturile solului, maresc nivelurile de particule solide din aer. Vulcanii degajã dioxid de sulf şi mari cantitãţi de roci magmatice pulverizate, cunoscute sub numele de cenuşã vulcanicã. O mare erupţie vulcanicã poate  înnegri cerul pe o suprafaţã largã şi afecta întreaga atmosferã a pãmântului. Erupţia Vulcanului Pinatubo din 1991 din Filipine a emanat destulã cenuşã vulcanicã pentru a coborî temperatura globalã pentru urmãtorii doi ani. Spre deosebire de poluanţii din activitãţile umane, cei naturali tind sã rãmânã o scurtã perioadã în atmosferã şi nu duc la schimbãri atmosferice permanente.

            Odatã intrate în atmosfere, poluanţii de obicei produc reacţii chimice din care rezultã alţi compuşi dãunãtori. Poluarea aerului poate fi afectatã de factori ai vremii care o pot depune în vãi sau o pot rãspândi pe tot întinsul globului pentru a afecta regiuni departe de locul unde este produsã.

           

Smogul şi ploile acide

 

Smogul este o poluarea localã intensã de obicei blocatã datoritã unei inversiuni termice. Inaintea inventãrii automobilului, majoritatea smogului provenea datoritã arderii cãrbunelui şi era atât de grav încât în secolul XIX, la Londra luminile erau aprinse pe la amiazã deoarece smogul întuneca cerul. Arderea combustibililor din motoarele automobilelor este principala sursã de poluare din majoritatea regiunilor de azi. In prezenţa luminii solare oxizii de nitrogen şi compuşii organici volatili reacţioneazã în atmosferã producând smog fotochimic. Smogul conţine ozon, o formã a oxigenului  alcãtuitã din molecule de trei atomi de oxigen, spre deosebire de forma normalã de doi atomi. Ozonul din atmosfera inferioarã este otravã – distruge vegetaţia, omoarã copacii, iritã ţesuturile plãmânilor şi deterioreazã cauciucul. Oamenii de ştiinţã mãsoarã cantitatea de ozon din smog pentru a determina cât de dãunãtor este acesta. Când nivelul ozonului este mare, alţi poluanţi precum monoxidul de carbon sunt de asemenea prezenti în cantitãţi mari.

            In prezenţa umiditãţii atmosferice, dioxidul de sulf şi oxizii de nitrogen se transformã în acid pur plutind în atmosferã. Aceşti acizi din aer dãuneazã plãmânilor şi atacã orice este fãcut din marmurã, piatrã sau metal. In oraşele din lume acizii din smog erodeazã artefacte preţioase precum Parteonul din Atena, Grecia, sau Palatul Taj Mahal din Agra, India. Oxizii de nitrogen şi dioxidul de sulf polueazã locurile de la mari distanţe de unde sunt eliberate în aer. Purtate de vânturi în troposferã, ele pot ajunge la distanţe mari unde cad sub formã de acizii, de obicei ploi sau ninsori. Asemenea precipitaţii acide ard frunzele plantelor şi fac lacurile prea acide pentru a susţine peştii şi alte vieţuitoare. Datoritã acidificãrii, speciile sensibile nu mai pot supravieţui în multe lacuri şi râuri precum în estul Statelor Unite.

           

 

Poluare industrialã a aerului


Smogul stricã peisajele şi face activitãţile umane neplãcute. Pentru cei foarte tineri, foarte bãtrâni şi cei care suferã de astm sau boli de inimã, efectele smogului sunt şi mai rele. Pot cauza dureri de cap, ameţeli sau dificultãţi respiratorii. In cazurile extreme smogul poate duce la îmbolnãviri în masã sau chiar la moarte, în special datoritã otrãvirii cu monoxid de carbon. In 1948, în oraşul siderurgic Donora, Pennsylvania, S.U.A, au murit 19 oameni datoritã smogului. In 1952 la Londra peste 3000 de oameni au murit în renumitele evenimente cu smog numite Fumurile Londrei, iar în 1962 alţi 700 de oameni au murit.

            Datoritã controalelor poluãrii mai bune şi folosirea mai scãzutã a cãrbunelui, smogul de azi nu mai este aşa de ucigãtor. Oricum sub condiţii meteorologice adverse, eliberãrile accidentale de substanţe toxice pot fi la fel de dezastruoase. Cel mai rãu dintre aceste accidente a avut loc la Bhopal, India, când isocianat de metil, eliberat de o fabricã americanã, în timpul unei inversiuni termice, a cauzat 3300 de morţi.

 

Poluarea la scarã globalã şi epuizarea stratului de ozon

 

            Poluarea aerului se poate extinde peste regiunea unde a fost produsã, cauzând efecte globale. Stratosfera este stratul din atmosferã între 16 km şi 50 km peste nivelul mãrii. Este bogatã în ozon, aceiaşi moleculã care acţioneazã ca poluant când se gãseşte în straturile mai joase ale atmosferei, în smogul urban. Sus, în stratosferã, ozonul formeazã un strat protector care are o funcţie vitalã: absoarbe radiaţiile solare cunoscute sub numele de ultraviolete-B (UV-B). Ultravioletele distrug acidul deoxiribonucleic (AND), molecula geneticã gãsitã în toate celulele vi, astfel mãrind riscul îmbolnãvirii, de exemplu cu cancer, la oameni. Datoritã funcţiei sale protectoare, ozonul este esenţial vieţii pe pãmânt. Ozonul poate fi distrus de clorofluorocarbonaţi (CFC), care în stratosferã, datoritã radiaţiilor ultraviolete, molecula lor se sparge eliberând clor, care reacţioneazã cu ozonul transformândul în oxigen obişnuit care nu protejeazã împotriva UV-B. Clorul are rol de catalizator deoarece participã la mai multe reacţii chimice dar iese neschimbat pentru a putea reacta din nou. Un singur atom de clor poate distruge 100.000 de molecule de ozon.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 463 ori

nota totala 6.71

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales