TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Pielea - Biologie

Ne-am putea imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acoperă corpul de la cap până la picioare, apǎră de vânt, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totuşi elasticǎ, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu? O purtăm în fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om adult acoperă o suprafaţǎ de circa 2 metri pătraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnă cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp.
Grosimea pielii variază între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tălpi.

La microscop se poate observa cǎ pielea este formatǎ din douǎ straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30 de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţǎ în timpul mişcării. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe piele, dar aceasta nu se uzează, fiindcă celulele moarte sunt înlocuite în permanenţǎ cu altele noi.

 

Reînnoirea pielii

 

Sub epidermǎ, în stratul germinativ, celulele se aflǎ într-o continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încărcate cu o proteinǎ rezistentǎ, cheratinǎ, care determinǎ cheratinizarea celulelor. Pe mǎsură ce iau naştere celule noi pe dedesubt, cele cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulǎ ajunge în stratul extern în trei – patru săptămâni, aceasta fiind durata ei de viaţǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii pierde sub aceastǎ formǎ aproximativ 18 kg piele.

Sub epidermǎ se găsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmenţii numiţi melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele dăunătoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai închisǎ la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzează, dacǎ este expusǎ la soare. Mai târziu, melanina migrează spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreunǎ cu celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu pielea mai închisǎ, melanina este produsǎ în cantităţi mai mari.

 

Rolul pielii

 

Apară interiorul organismului de loviri, tăieri, ploaie şi vânt, radiaţii, luminǎ solarǎ puternicǎ şi bacterii.
Dacǎ tăiem sau julim epiderma, pielea se vindecǎ fǎră cicatrice.
Terminaţiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii uşoare, a presiunii puternice, sau a durerii. În vârful degetelor existǎ deosebit de multe terminaţiuni de acest gen.

În epidermǎ, sub influenţa razelor solare se formează vitamina D.

Transpiraţia joacǎ un rol important în eliminarea excesului de sare precum şi a altor substanţe.

 

Supraîncălzire şi răcire

 

Sub epidermǎ se întinde derma, mai groasǎ decât precedenta. Porţiunea superioarǎ a acesteia este înţesatǎ de o reţea de colagen şi elastinǎ, care sunt nişte proteine deosebite. Acestea asigurǎ elasticitatea şi flexibilitatea pielii.
În dermǎ se găsesc numeroase vase sangvine. Atunci când ne este cald, capilarele se dilatǎ, şi se umplu de sânge. Dacǎ suprafaţa pielii este strǎbǎtută de mai mult sânge, organismul pierde o cantitate mai mare de cǎldură, adică se răceşte. Din acest motiv ne înroşim în cǎldură mare. Dacǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se îngustează, pentru a pierde mai puţinǎ cǎldură, iar pielea devine palidǎ.
Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subţiri transportǎ substanţele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii, iar de acolo va transporta produşii de catabolism. Dacǎ pielea este traumatizatǎ, în locul rănii sângele se coagulează şi închide plaga. Cicatricea formatǎ protejează împotriva agenţilor patogeni şi a pierderii exagerate de sânge.
În dermǎ se găsesc şi diferite  terminaţiuni nervoase: acestea vor transmite la creier excitaţiile ce provoacă simţul tactil. Excitaţiile dureroase sunt preluate de terminaţiile nervoase ( receptorii ) care se ramificǎ în epidermǎ. În porţiunea superioarǎ a dermei se găsesc receptorii tactili, sau aşa numiţii corpusculi Meissner, care percep presiunile uşoare. Ceva mai adânc sunt situaţi corpusculii Ruffini care percep căldura, respectiv corpusculii Krause, responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioarǎ a dermei se găsesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe presiunile puternice. Dacǎ aceste terminaţiuni nervoase trimit o informaţie către creier, sub efectul unor excitaţii dureroase, presiune, sau cǎldură, acesta va acţiona muşchii corespunzători, de exemplu pentru a retrage mâna de pe o canǎ fierbinte.
În adâncul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o aglomerare de tubuleţe întortocheate; au un rol indispensabil în reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos, puţin sărat – transpiraţia, care se infiltrează prin pori la suprafaţa pielii, dacǎ ne este foarte cald. Transpiraţia, în timp ce se evaporǎ, ne răceşte corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei zile produc 250 – 500 de ml de transpiraţie. În zilele foarte călduroase însǎ, putem evapora chiar şi 2 l de sudoare.
Un om are în total în jur de 3 milioane de glande sudoripare, greutatea totalǎ atingând 100 de grame. Existǎ deosebit de multe glande sudoripare pe faţǎ, la subraţ, în palmǎ şi în talpǎ. În palmǎ de exemplu, găsim 350 de glande sudoripare pe centimetru pătrat, în timp ce în dosul palmei doar 200.

Transpiraţia ne ajutǎ şi la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperă în strat subţire brazdele degetelor noastre, uşurând prinderea unor obiecte cu suprafaţa netedǎ.

 

 

Râia

 

Este o boalǎ de piele foarte neplǎcută. Este produsǎ de un arachnid mărunt – râia. Trăieşte la suprafaţa pielii, sau imediat sub ea, hrănindu-se cu celulele moarte, descuamate.
Râia femelǎ sapǎ galerii în piele, unde îşi depune ouăle. Larvele eclozionate îşi sapǎ drumul spre suprafaţa pielii, unde devin adulte. Simptomele râii apar în momentul în care femelele pătrund în piele. Deseori apar linii subţiri roşii între degete. După o vreme apar erupţii de culoare roşie, iritate pe corp. Cu excepţia capului, acestea pot atinge întregul corp, dar sunt mai frecvente la nivelul coatelor, tălpilor, gleznelor.

Erupţiile provoacă mâncărime puternicǎ, bolnavul se scarpină des, mai ales atunci când se încălzeşte pielea. Râia poate fi tratatǎ uşor cu unele unguente, dar fiind o boalǎ transmisibilǎ, se vor trata toate persoanele care au venit în contact cu bolnavul.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 4 ori

nota totala 0

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales