TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Perfectul - Drept

În Roma Antică, noţiunea de prefect sau prefectură, semnifica fie unităţi administrative, fie funcţii oficiale (civile,militare,economice…etc.)

Prefectul este, aşa cum susţinea Prof. M. Waline, o creaţie napoleoniană; ea a fost creată in anul al-VIII-lea de la Marea Revoluţie Franceză; până la modificarea Constituţiei Franţei din anul 1958, prefectul era reprezentantul Guvernului şi şeful administraţiei departamentului în care funcţiona.
După 1958, prefectul este:
·        reprezentantul statului, al intereselor naţionale;
·        reprezentantul Guvernului;
·        organ de administraţie generală;
·        organ de coordonare a serviciilor statului din departament. (J.Rivero)

În ţara noastră, funcţia de prefect a fost instituită prin Legea pentru consiliile judeţene nr.396 din 2/14 aprilie 1864 care, în articolul 91, prevedea că „ prefectul, ca cap al administraţiei judeţene, dirige toate lucrările acestei administraţiuni şi execută hotărârile consiliului judeţean.”

Prefectul, după cum prevede alineatul 2 al articolului 3, era comisar al Guvernului pe lângă consiliul judeţean.

Potrivit Legii pentru organizarea administraţiunii locale din 3 august 1929, prefectul era numit prin decret regal, la propunerea Ministerului de Interne. Din reglementările cuprinse in această lege, rezultă ca prefectul avea o triplă calitate, cu atribuţii corespunzătoare. Astfel:

·        ca delegat al autorităţii centrale;

·        ca reprezentant al Guvernului;

·        şeful poliţiei în judeţ, potrivit articolului 276.

Autonomia locală, reprezintă un principiu  al implementării instituţiei prefectului în sistemul administraţiei publice. În ordinea evenimentelor istorice ea este anterioară statului. Prof. Anibal Teodorescu, preciza că „ideea de autonomie locală atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implică autonomia”.

De aceea, descentralizarea, ca element esenţial al autonomiei locale, nu poate fi concepută, cel puţin în statele unitare, fără existenţa unui control din partea statului, denumit, tradiţional, control de tutelă, exercitat în unele ţări ( Italia, Franţa ) de funcţionari sau autorităţi ale  administraţiei de stat, iar în altele ( Marea Britanie) de către judecători. Precizez că şi sistemul controlului de tutelă din Franţa, ca şi cel de la noi de altfel, duce în final, în faţa instanţei de contencios administrativ.

Autonomia locală, mai ales într-un stat unitar, nu poate fi concepută decât în anumite limite. Nu se poate admite ca într-un stat de drept să fie nesocotită legea, autoritatea executivului central sau a justiţiei datorită aplicării principiului autonomiei locale. Autonomia locală nu poate fi realizată decât în cadrul principiilor statului de drept, principiul autonomiei locale fiind unul dintre acestea. De aici legătura organică care trebuie să existe între autonomia locală şi lege, dintre interesele locale (comunale, orăşeneşti, municipale, judeţene) şi interesele naţionale exprimate prin lege. Aşa se explică de ce, în toate ţările democratice, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale de nivelul cel mai înalt, a fost instituit un reprezentant al statului, al puterii executive, cu rolul de a veghea asupra aplicării legii de către autorităţile administraţiei publice locale, organizate pe baza autonomiei administrative. După sistemul francez, acest rol, la noi, l-a avut prefectul, situaţie reglementată şi de Constituţia adoptată în anul 1991, care la articolul 122, alin. 2, prevede: „Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, din unităţile administrativ-teritoriale”. Se observă că, pe baza principiului deconcentrării, are loc transferul unor atribuţii ale autorităţii centrale ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului (Guvernul) la reprezentantul local al acestuia (prefectul).  Prefectului i s-au stabilit sarcini de administraţie generală, cum ar fi coordonarea pe plan local a activităţii serviciilor teritoriale ale ministerelor, precum şi exercitarea controlului cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităţilor publice locale.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 24 ori

nota totala 0

autor: DAN


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales