TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

PRIMA DE ASIGURARE - Economie

CURS 5                                                     ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI
PRIMA DE ASIGURARE
(continuare)
          Prima de asigurare depinde de specificul mărfurilor, de varietatea riscurilor, de frecvenţa actiunilor şi de daunele posibile pe care aceste riscuri le-ar genera.
          La stabilirea primei de asigurare societăţile de asigurare se bazează pe analiza următorilor factori:
·        sfera de cuprindere a asigurării;
·        valoarea asigurabilă;
·        suma asigurată;
·        natura mărfurilor şi ambalarea lor;
·        felul expediţiei, specificul ei;
·        statistica daunelor anterioare;
·        conjunctura pieţei internaţionale; etc.
          Sfera de cuprindere a asigurării este reflectată prin condiţiile de asigurare: A, B şi C, iar cea mai scumpă este condiţia A, care este şi cea mai cuprinzătoare. Cotele tarifare sunt stabilite în procente, care se aplică la suma asigurată, iar în funcţie de anumite clauze se aplică majorări sau reduceri.
          Suma asigurată poate fi formată din:
·        valoarea bunului - potrivit facturii şi, în lipsa acesteia, valoarea de piaţă a bunului la locul de expediere, în momentul încheierii contractului;
·        costul transportului, al asigurării şi alte costuri legate de transportul bunurilor şi necuprinse în valoarea facturii;
·        cheltuielile şi taxele vamale;
·        supraasigurarea  de 10 % din valoarea bunului pentru acoperirea acelor cheltuieli care nu pot fi prevăzute la încheierea asigurării.
        Durata asigurării :
          În contractele de asigurare a mărfurilor pe timpul transportului maritim nu există o limită de timp bine precizată ca durată a asigurării, ci se aplică principiul duratei transportului de la depozit la depozit. Acest lucru presupune că mărfurile sunt asigurate din momentul în care au părăsit depozitul din localitatea de expediţie menţionată în contract şi continuă pe toată durata transportului, inclusiv a transbordărilor, până când au fost descărcate de pe navă în portul de destinaţie.
De asemenea, asigurarea continuă în cursul obişnuit al transportului, al întârzierii, care este în afara controlului asiguratului, al devierii, al descărcării forţate, al reexpedierii în cursul schimbării voiajului, intervenite din exercitarea unui drept acordat armatorilor sau navlositorilor în cadrul contractului de navlosire.
          Răspunderea asiguratorului începe în momentul în care bunul asigurat părăseşte depozitul indicat în contractul de asigurare şi încetează în una din situaţiile de mai jos:
·        când bunul asigurat este livrat la depozitul destinatarului;
·        când bunul asigurat este livrat la alt depozit, pe care asiguratul se decide să-l folosească pentru depozitare;
·        când contractul de transport se termină în alt port (loc) decât destinaţia indicată în contractul de asigurare sau transportul se termină în alt fel, înainte de livrarea bunului la depozitul destinatarului;
·        la expirarea a 60 de zile de la terminarea descărcării bunului de pe mijlocul de transport maritim în portul final, intermediar sau de refugiu.
          Principiul existenţei acoperirii prin asigurare pe tot parcursul transportului este justificată de faptul că, de regulă, vânzătorul predă marfa spre expediere transportatorului, care se îngrijeşte de manipulările, transbordările şi eventualele reexpedieri, astfel încât, în toată perioada, proprietarii mărfii să aibă siguranţa continuităţii asigurării.
          Pe acelaşi principiu este acoperit şi eventualul voiaj de deviere în caz de forţă majoră şi descărcare forţată într-un alt loc, pe parcurs, până la destinaţie.
          Locul asigurat (la asigurarea de transport) este oriunde se află bunul asigurat în timpul perioadei de asigurare (transport).
Asiguratul are obligaţia să-l anunţe pe asigurator ori de câte ori intervin elemente noi, necunoscute în momentul încheierii contractului, cum ar fi:
·        schimbarea rutei;
·        schimbarea locului de transbordare;
·        schimbarea locului de destinaţie;
·        încărcarea unor mărfuri pe puntea navei în loc de hambare, etc.
          Dacă asiguratul ascunde asiguratorului o serie de elemente, pe care, dacă acesta le-ar fi cunoscut, nu ar fi acceptat primirea în asigurare a mărfurilor, contractul este lovit de nulitate.
          Despăgubiri:
          Pentru compensarea pagubelor, asiguratorul plăteşte o despăgubire care însumează atât prejudiciul direct cauzat prin avarierea sau distrugerea bunurilor, cât şi cheltuielile, judicios făcute, pentru salvarea bunurilor, păstrarea resturilor rămase după eveniment şi cheltuielile făcute în vederea recondiţionării bunului asigurat.
          Mărimea daunei se determină în funcţie de următoarele elemente:
·        valoarea bunurilor distruse în întregime;
·        volumul cheltuielilor ocazionate de recondiţionarea bunurilor distruse parţial;
·        volumul cheltuielilor făcute pentru salvarea bunurilor şi păstrarea celor rămase, din care se scad:
- valoarea recuperărilor care mai pot fi valorificate,
                             - franchiza - potrivit condiţiilor de asigurare.
          Asigurarea mărfurilor în timpul transportului se încheie pe principiul proporţionalităţii. Pentru acordarea despăgubirilor, asiguratorul desemnează un reprezentant, care va fi denumit comisar de avarie, ce va constata şi va stabili valoarea daunei şi va lua toate măsurile necesare pentru limitarea pagubei.
          Comisarul de avarie va întocmi un raport de expertiză, denumit certificat de avarie, în care sunt descrise atât detaliile transportului, cât şi cauza şi mărimea daunei.
         

ASIGURAREA NAVELOR - CASCO

 

          Prin asigurarea navelor se înţelege asigurarea corpului acestora şi a maşinilor şi instalaţiilor cu care acestea sunt înzestrate.
          Subiecte ale asigurării sunt, pe de o parte, societăţile de asigurare, iar pe de altă parte, proprietarii de nave, armatorii.
          Interesul în asigurarea navei îl au, după caz, proprietarii sau administratorii acesteia, armatorul sau navlositorul când nava este angajată după un contract tip time-charter.
          Obiectul asigurării îl constituie: navele comerciale, de pescuit, alte ambarcaţiuni asimilate navelor (remorchere plutitoare, şalupe, şlepuri) şi întregul ansamblu de maşini şi instalaţii, precum şi navlul, cheltuielile privind exploatarea navelor asigurate şi navelor aflate în construcţie în şantierele navale (interesul fiind manifestat de şantierele navale).
          Riscul asigurat poate fi identificat în raport cu una din următoarele condiţii:
1. Pierderea totală, avarie şi răspundere pentru coliziuni       
          În condiţiile acestui tip de asigurare, care oferă cea mai mare protecţie armatorului, sunt avute în vedere următoarele riscuri:
·        pierderea totală, pierderile şi avariile la navă;
·        contribuţia la cheltuielile de avarie comună şi salvare;
·        răspunderea pentru pagubele rezultate din coliziunea navei cu altă navă, cu instalatiile portuare sau obiecte fixe plutitoare, inclusiv cheltuielile care decurg din aceste evenimente.

2. Pierderea totală, avarie comună şi răspundere pentru coliziuni

          Acest tip de asigurare oferă asiguratului o protecţie mai limitată.
Sunt luate în considerare următoarele riscuri:
·        pierderea totală a navei;
·        contribuţia la cheltuielile de avarie comună şi de salvare;
·        răspunderea pentru daunele rezultate din coliziunea navei cu alte nave.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 494 ori

nota totala 7.14

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales