TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

PLATON - Filozofie

PLATON  (427-347 i.e.n.)
          Convingerea sa,care l-a însotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica:
Ori filosofii  ar trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.
          Filosofia politica ocupa un loc foarte important în creatia lui Platon. Una din trasaturile caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui gînditor este legatura lui strînsa cu învatatura sa etica.
 Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar într-un stat bine organizat. Si invers numai niste cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formînd un stat, în care domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii  pentru realizarea dreptatii.
Platon porneste de la ideea ca statul este un individ de proportii mari, "un om mare". De aceea actiunile adaugatoare ale cetatenilor, indiferent de postul ocupat si rangul social, aduc prejudicii statului si fiecarui cetatean în parte. Virtutiile sociale si cele individuale se conditioneaza reciproc. Oamenii totdeauna îsi merita societatea în care traiesc, fie ea buna sau rea.  Statul este întotdeuna asa cum sunt cetatenii lui.
          Filosofia politica a lui Platon porneste, deci, de la ideea ca natura morala a omului, dreptatea si virtutea se pot realiza numai în mijlocul unui popor organizat în stat. Acesta îl deschide sa descrie cum ar trebui organizat statul, pentru ca sa se realizeze dreptatea perfecta. Teoria statului bine organizat sau a statului ideal trebuie sa tina cont, pe de o parte, alcatuirea sufletului omenesc, iar pe de alta parte, de activitatile de care are absoluta nevoie societatea. Învatatura lui Platon despre stat se bazeaza în mare masura pe teoria sufletului. Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parti: ratiunea, pasiunea generala (afectiunea) si dorinta. Lor le corespund cele trei virtuti cardinale: întelepciunea, curajul si cumpatarea.  Cea de a patra virtute cardinala - dreptatea.
          Organizarea statala trebuie sa corespunda celor trei parti ale sufletului omenesc. Pe de alta parte, societatea are nevoie de trei activitati principale: conducerea statului si elaborarea legilor, apararea lui de dusmani din afara si mentinerea ordinii interne si în cele din urma de asigurarea bunurilor materiale.Fiecare cetatean trebuie sa-si îndeplineasca doar datoria  ce corespunde pozitiei sale anume. Numai atunci omul va da societatii ceea ce are mai bun de dat. Nu oricine este capabil sa participe la elaborarea legilor si conducerea statului. Si daca cineva care nu are asemenea capacitati, ar încerca sa conduca statul sau sa elaboreze legi, atunci în stat se va instaura haosul, iar oamenii vor fi nefericiti. De aceea filosofia, întelepciunea si puterea politica trebuie sa fie mereu împreuna. Pentru mentinerea ordinii si a unitatii satului, cea mai mare importanta o are înfaptuirea dreptatii. Pentru a proceda cu dreptate, oamenii trebuie sa stie ce este dreptatea. Anume de aceea Platon este foarte mult preocupat de problema dreptatii. Dreptatea, spune Platon, consta în aceea ca fiecare îsi face datoria spre binele comunitatii. A-si face datoria este sensul dreptatii. Ea consta în aceea ca fiecare sa fie asezat la locul potrivit. Diviziunea muncii trebuie sa corespunda cu înclinatiile oamenilor. Fiecare este bun la locul potrivit si nimeni nu este de prisos. Iata ce însemna dreptatea. Foarte important e ca înainte de a deveni maturi, copiii sa stie despre faptul ca deseori în viata învinge raul si domina nedreptatea. Chiar si operele de arta trebuie scrise în asa fel, ca ele sa îndemne sufletul spre virtute si bine. De aceea poetii, chiar cei mai talentati, dar care nu respecta aceste cerinte pedagogice, trebuie izgoniti din cetate. O sursa a raului în stat, din cele mai daunatoare, este împaratia cetatenilor lui în partide, care se denumesc între ele. Membrii partidelor se încadreaza în lupta politica doar pentru a acapara puterea si de a o transforma în sursa de dobîndire a averii. Prin aceasta ei se asamana cu tîlharii si merita a fi pedepsiti.
          Cînd în societate nu se atrage atentia la formarea barbatilor superiori, conducatorilor bine pregatiti, ea intra în faza sa de declin. Atunci în mod inevitabil la conducere vine clasa gardienilor, care folosesc forta si curajul pentru acapararea puterii. Aceasta este prima treapta a decaderii. Nu întelepciunea, ci vitejia devine principiul organizator al cetatii. Telul ei devine cinstea, bunul cel mai de pret, la care poate aspira vitejia. Un asemenea tip de stat, în care domina militarii, se numeste timocratie sau timarhie. Elementul gresit al unei astfel de cetati nu este, bineînteles, vitejia, care trebuie sa existe si în cetatea cea adevarata, ci în locul nepotrivit pe care îl ocupa ea în cetate, dilocînd puterea nous-ului. Cetatenii încep sa se orienteze unilateral catre acte razboinice, devenind setosi de avere.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 14 ori

nota totala 0

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales