TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

NOTIUNEA NORMEI JURIDICE - Drept

I Noţiunea normei juridice

 

Norma juridică şi norma juridică şi „regula juridică” în doctrina juridică are acelaşi înţeles. Literatura franceză, fără să înlăture cuvîntul „normă” l-a consacrat pe cel de „regulă”. Din contra în doctrina română este consacrată denumirea de „normă juridică”.

Norma de drept este elementul primar al oricărui sistem de drept. Normele se grupează în instituţii de drept, instituţiile în ramuri, ramurile în părţi ale sistemului, iar părţile în sisteme.
Norma juridică este una categoriile centrale ale dreptului, atît ca părticică fundamentală a sistemului de drept pozitiv cît şi ca obiect de cercetare a ştiinţei dreptului în general şi a teorii şi filosofii dreptului în social.
Obligatorie”. În concepţia lui J. Masguelin, „potrivit cu definiţia cea mai generală şi cea mai obiectivă, regulă de drept este orice punct investit cu forţa obligatorie şi care are ca obiect de a crea drepturi şi, corelativ, obligaţii, care sunt modurile de creare a acestui precept, puterea sa şi destinatorii săi” 1.
Regulile de drept nu iau naştere decît cu condiţia că oamenii să formeze un grup pe „baza unei societăţi veritabile care implică scop social specific, organizare şi ierarhie, explică Jean Dabin.
Normă juridică poate fi numită doar acea normă socială ce conţine o regulă de conduită, stabilită sau autorizată de stat, menită să reglementeze cele mai importante domenii de activitate umană şi ocrotită, în caz de necesitate, de forţă coercitivă a statului. 2
O altă definiţie este dată de Nicolae Popa, care consideră că norma juridică poate fi definită ca: „o regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărui scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere”.
__________________________________________________________________________________
1.     Gheorghe Lupu Gheorghe Avornic „Teoria generală a dreptului”, editura Lumina, Chişinău 1997, p. 61
2.     Boris Negru „Teoria generală a dreptului şi statului”, Chişinău 1999, p.144
Ioan Ceterchi defineşte norma juridică ca: „element constitutiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. 3
În viziunea lui Ion Dogaru, „norma juridică este o regulă de conduită generală, impresională şi obligatorie care exprimă voinţa electoratului înfăţişat de organul legislativ, regulă al cărei scop este de a asigura ordinea socială şi care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie prin constrângere”.
După părerea lui Dumitru Baltag „ norma juridică ca element constructiv al dreptului este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată la nevoie prin forţa corectivă a statului”
Din analiza atentă a acestor definiţii putem degaja următoarele idei:
a) normele juridice sînt stabilite sau autorizate de către organele competente ale statului.
b) norma juridică are un caracter general.
c) norma de drept are menirea de a reglementa o relaţie apare, singulară, ci nu un tip de relaţii.
d) norma de drept este prevăzută să reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relaţii, legătură la care participanţii rezidă în drepturi şi îndatorii reciproce.
e) un incendiu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin constrîgerea de stat.4

 

 

 

__________________________________________________________________________________
3.     Ioan Ceterchi „Ioan Craiova”. „Introducerea în teoria generală a dreptului”, editura ALL, Bucureşti 1993 p.35
4.     Boris Negru „Teoria generală a dreptului şi statului”, Chişinău 1999 p.145-146

 

II Trăsăturile caracteristice ale normei juridice.

 

Giorgio del Vecchio consideră că trăsăturile normei juridice sunt bilateralitatea şi generalitatea. Alex Will reţine caracterul coercitiv, statal şi abstract al normei al normei juridice, cel din urmă implicând generalitatea, permanenţa şi impersonalitatea.
Nicolaie Popa dezvoltă patru caractere alei normei juridice: general şi impersonal, tipic, implicaţia unui raport intersubiectiv şi caracterul obligatoriu.
După părerea unor autori normei juridice îi sunt inerente următoarele trăsături caracteristice, fără de care ea nu poate fi concepută:
a)     caracterul statal;
b)    caracterul coercitiv;
c)     generalitatea normei juridice
d)    caracterul obligatoriu.

a. Caracterul statal. Cunoaştem că fenomenul juridic nu poate separa de cel statal, şi invers. O regulă de conduită devine regulă de drept numai în măsura în care substanţa ei este voinţa statală, adică poartă pecetea autorităţii publice.

Caracterul statal al regulilor de drept rezultă în primul rînd din elaborarea lor de către stat, prin procesul de legiferare în special. Deci în acest caz ele constituie voinţa organului competent a le elabora, deci sunt opera acestuia. Dar unele reguli sociale pot fi recunoscute şi validate de către stat. Deci ele nu sunt create de organele componente ci numai recunoscute, act care le schimbă substanţa.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 46 ori

nota totala 1

autor: DAN


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales