TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

NOTIUNEA DE ATLANTA - Drept

NOŢIUNEA DE ANTANTĂ ÎN DREPTUL COMUNITAR ŞI DREPTUL ROMÂNESC

 

 

În domeniul concurenţei, legislaţia de bază şi cea secundară sunt armonizate cu legislaţia europeană similară, existând un grad avansat de compatibilitate referitor la modul de tratare si reglementare a înţelegerilor, practicilor concertate, abuzului de poziţie dominantă şi controlului concentrărilor economice.
În general, legislaţia privind concurenţa (înţelegerile, abuzul de poziţie dominantă şi concentrările economice) urmează, aşa cum s-a apreciat şi în ultimul Raport de evaluare asupra progreselor înregistrate de România, linia legislaţiei Comunităţii: art.81 si 82 din Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se reflectă în Legea 21/1996 în vigoare de la 1 februarie 1997; Reglementarile CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat de Consiliul Concurenţei. Au fost de asemenea adoptate in acelasi spirit, Regulamentul privind exceptarea pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate; Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei; Instrucţiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri şi Instructiuni pentru definirea pieţei. 
Regula comunitară cea mai importantă de concurenţă este art. 81 care se referă la ceea ce majoritatea autorilor şi instanţelor numesc "antante". Legea română a concurenţei 21/ 1996 defineşte în art.2 alin. 2 ceea ce înseamnă antantă : “Când agenţii economici, determinaţi conform alin. (1) lit. a), (agenti economici sau asociaţii de agenţi economici - persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau straină, denumiţi în continuare agenţi economici) participă la o grupare realizată pe cale convenţională prin acord, întelegere, pact, protocol, contract şi altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ocultă, secretă, dar fară personalitate juridica şi indiferent de formă - antantă, coalitie, grup, bloc, federaţie şi altele asemenea -, pentru actele şi faptele prevăzute la alin. (1), savârşite în cadrul participării la o asemenea grupare, dispoziţiile prezentei legi se aplică fiecărui agent economic, ţinând seama de principiul proporţionalităţii.
Antantele sunt extrem de numeroase şi de diverse asemenea contenciosului căruia îi dau naştere. Ele pot implica în mod egal mari grupuri industriale, ca şi intreprinderi mici şi mijiocii.
Textul Consiliului Economic European declară că acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaţiilor de intreprinderi şi toate practicile concertate care sunt susceptibile se afecteze, se restrângă sau să falsifice jocul concurenţei în interiorul Pieţei commune sunt interzise şi incompatibile cu această piaţă. Sancţiunile acestor înţelegeri interzise pot fi administrative şi civile, totuşi este prevăzut că aceste înţelegeri restrictive de concurenţă pot fi exceptate sau salvate de la sancţiune daca satisfac în mod cumulativ condiţiile de promovare a progresului tehnic, avantaje pentru consumatori, neeliminarea concurenţei şi restricţii proporţionale cu satisfacerea acestor obiective. Scutirea poate fi individuală sau edictată pe categorii de acorduri, pe baza de regulament al Comisiei. Această posibilitate de scutire este caracteristică regimului comunilar al antantelor, ea dezvăluind grija redactorilor tratatului de a pune bazele unei "politici de concurenţă" şi nu de a impune o concurenţă perfectă pe Piaţa comună.
Dacă Comisia, după o analiză atentă, estimează că înţelegera nu intră sub incidenta art.81, va lua o decizie de atestare negativă adică antanta nu va fi considerată ilicită, sau pur şi simplu să emită o scrisoare de clasare care indică numai aprecierea Comisiei că nu este justificat sa intervină.
Articolul 81 vizează comportamentul întreprinderilor iar aplicabilitatea lui este subordonată afectării actuale sau potenţiale a comerţului între statele membre. Antanta trebuie să exprime în primul rând un minim de coordonare sau de concertare între două sau mai multe întreprinderi. Coordonarea sau concertarea se identifică prin constatarea unei pierderi conştiente de autonomie. Antanta nu este prohibită decât dacă se realizează cu scopul obţinerii unui anumit efect asupra concurenţei, un efect negative poate fi obţinut si în condiţiile în care acesta nu este urmărit în mod explicit.
Pentru a exista antanta, care leagă două sau mai multe întreprinderi, partenerii trebuie să fie independenţi. În acest caz se pune problema dacă Intermediarul  are o funcţie de reprezentant al unei întreprinderi sau dacă el acţionează pe cont propriu. În principiu interdicţia art.81 nu îi priveşte însă dacă au calitatea de negociatori independenţi, raporturile lor cu intreprinderea cu care lucrează sunt supuse disp. art. 81.
Cu privire la Grupurile de societăţi, raporturile "mame -filiale". Aprecierea va depinde de stabilirea gradului dc autonomie economică a filialei. Existenţa personalităţilor juridice distincte ale mamei şi ale filialei este insuficientă. Pentru a se înlătura incidenţa art. 81 par. 1, este necesară îndeplinirea cumulativă a doua condiţii care va putea conduce la concluzia lipsei complete de autonomie a filialei în ceea ce priveşte determinarea conduitei sale pe piaţă:  dependenţa economică absolută a filialei faţă de mamă şi filiala să reprezinte o simplă repartizare internă a sarcinilor.
Responsabilitatea mamei pentru acţiunile filialei a fost admisă în cazul dependenţei filialei faţă de mamă şi a unităţii economice dintre cele două entităţi.
Aplicarea frecventă a art. 81 par. 1 a fost determinată de criteriul dependenţei şi cel al repartiţiei interne a sarcinilor în situaţia creării filialelor commune “cooperative” atunci când nu există dependenţă absolută faţă de cel puţin una dintre mame şi nici amenajarea internă a sarcinilor în sânul grupului acesteia şi în situaţia integrării voluntare a intreprinderilor, care nu sunt sub un control comun, în sisteme convenţionale indivizibile. Absenţa controlului comun asupra participanţilor (care ar determina existent unei concentrări), în cadrul unui sistem de colaborare pur contractual, conduce, în principiu, la incidenţa art.81 par.1.
În literature de specialitate şi textul avut în discuţie sunt amintite trei moduri de exprimare a antantelor:
1. Acordurile propriu-zise - orice contract - în sensul dreptului civil - poate conţine o antantă (contractul de concesiune, franciză). Totuşi nu se ţine cont de natura aparentă a acordului, contracte de constituire de societăţi, statute, acordurile privind drepturile de proprietate intelectuală, un act unilateral, scrisorilor circulare trimise de un fabricant distribuitorilor săi, toate acestea pot să exprime acorduri în sensul art.81 par.1. Indicaţiile conţinute în aceste documente sunt adesea acceptate tacit de către destinatari, chiar în absenţa unor presiuni deosebite. Nu este necesar ca acordul să fie constrângător din punct de vedere juridic, potrivit regulilor de drept civil ci să fie expresia voinţei părţilor şi ca acestea să se considere legate sau obligate. Pot fi considerate acorduri simplele angajamente morale, promisiunile, declaraţile de intenţii şi aranjamentele de onoare.
2. Deciziile asociţiilor de intreprinderi - Regruparea asociativă a întreprinderilor nu intră sub incidenţa art.81 ci doar din momentul în care asociaţia ia "decizii" care au un caracter obligatoriu şi constrângător în ceea ce-i priveşte pe membrii săi şi care le orientează comportamentul pe piaţă.  Se cercetează daca, in fapt, decizia este constrângătoare, chiar in ipoteza cand, formal, ea se prezintă ca o simplă recomandare. Asociaţiile care organizează saloane expoziţionale au dat naştere unui important contencios comunitar cu privire la excluderea unui expozant, sau refuzul de a asocia un expozant potenţial, având adeseori ca efect "marginalizarea" comerciantului.
3. Practicile concertate - Concurenţa poate sa fie denaturata prin comportamente care nu-şi au izvorul în "acorduri" sau "decizii". În acest sens, dreptul american antitrust cunoaşte noţiunea de "concerted action" iar dreptul european al concurenţei pe cea de "practici concertate". Criteriul determinant pentru identificarea unei practici concertate este acceptarea conştientă şi voluntară a unei pierderi de autonomie de către intreprinderile în cauză. Spre exemplu o întreprindere a participat la o singură întâlnire în scopul concertării dar, odată informată despre acţiunile viitoare ale concurenţilor săi, să decidă să nu mai respecte disciplina convenită. Comisia sancţionează această practică pentru că concertarea a eliminate pentru întreprinderea respectivă incertitudinea concurenţei aşa încât ea şi-a determinat comportamentul pe piaţă fără a mai fi în mod real autonomă.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 15 ori

nota totala 8

autor: DAN


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales