TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

INSTITUTIA BURSEI - Economie

CURS 2                                                        BURSE INTERNAŢIONALE
                                                                          DE VALORI ŞI MĂRFURI                                          
INSTITUŢIA BURSEI
Instituţia bursei reprezintă cadrul organizatoric creat în vederea funcţionării pieţei bursiere intrinseci, după principii care să-i asigure funcţionarea conform strategiei adoptate.
Instituţia bursei a apărut ca urmare a creării premiselor funcţionării pieţei bursiere. Această instituţie este reglementată prin acte normative care definesc:
·        categoriile care participă la activitatea pieţei bursiere;
·        mecanismele care stau la baza tranzacţiilor bursiere;
·        modalităţile de organizare şi funcţionare a instituţieie bursiere şi
·        formele de cotrol şi emitere a informaţiilor bursiere.
Instituţia bursieră are la bază o Asociaţie a Membrilor Bursei, fapt pentru care, atât legislaţia ţărilor avansate în reglementarea sa, cât şi în ţările unde piaţa bursieră funcţionează de mai recent, apare reglementat acest principiu.
Spre exemplificare, prin “Security Exchange Act” (1931) – S.U.A. bursa este definită ca “orice organizaţie, asociaţie sau grup de persoane, înregistrate sau nu în calitate de corporaţie, ce constituie, menţine şi pune la dispoziţie un spaţiu plus condiţiile necesare confruntării cererii şi ofertei de mărfuri sau titluri financiare, pentru îndeplinirea, în mod curent, a funcţiilor bursei concretizate în desfăşurarea corectă a tranzacţiilor bursiere”.
Există regelementări similare şi în Japonia, unde bursa este definită ca o persoană înregistrată în calitate de corporaţie, care pune la dispoziţie o piaţă, în vederea desfăşurării tranzacţiilor de valori sau mărfuri”.
În România, prin Legea nr. 52/1994, bursa de valori este reglementată ca fiind o instituţie cu personalitate juridică, care asigură publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, coordonată, transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare admise la cotă, oferind economiilor investite garanţie morală şi securitate financiară” şi care, de fapt, constituie piaţa oficială şi organizată pentru negocierea valorilor mobiliare.
Legea nr. 129/2000 privind bursele de mărfuri, reglementează bursa de mărfuri ca fiind o instituţie publică, cu personalitate juridică, reglementată şi controlată de CNVM, care autorizează funcţionarea acestei pieţe şi asigură condiţiile necesare societăţilor de brokeraj pentru efectuarea tranzacţiilor pe pieţele organizate şi autorizate de organul de supraveghere.
Bursa este reglementată şi autorizată de un organ autorizat, ce supraveghează piaţa respectivă. În România acest organ este Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare - CNVM cu:
·        piaţa valorilor mobiliare;
·        piaţa mărfurilor.
 CNVM are anumite atribuţiuni privind reglementările în domeniile respective, şi anume elaborează regulamente de autorizare, funcţionare şi control a acestor pieţe de capital şi a pieţei burselor de mărfuri.
Bursa este creatoarea cadrului pieţei bursiere, a spaţiului respectiv unde are loc tranzacţia bursieră, după anumite sisteme şi proceduri autorizate de organul de supraveghere, dar şi autoreglementate.
Instituţia bursieră asigură acele sisteme de tranzacţionare ce conferă transparenţă, garanţie şi eficienţă investitorilor.
Instituţa bursieră poate fi grupată, din punct de vedere al participării la capitalul de constituire, în:
1.    instituţii constituite cu capitalul membrilor bursei, fără a fi aport al capitalului de stat;
2.    burse la care statul asigură fondurile necesare funcţionării instituţiei bursiere, urmând ca membrii bursei, într-un interval de timp, să ramburseze acest credit şi să devină instituţie privată;
3.    instituţii bursiere hibride (capitalul de stat rămâne în organizarea şi funcţionarea acestei instituţii).
Pentru funcţionarea unei instituţii bursiere şi pentru crearea pieţei bursiere propriu-zise, pe lângă cadrul legislativ, trebuie să existe un cadru economic care să asigure funcţionarea bursei respective. Astfel, trebuie îndeplinite următoarele principii:
·        principiul atomicităţii - bursa ia fiinţă, în general, pe structura unei pieţe dezvoltate, unde există deja subiecţii cererii şi ofertei, nefăcând altceva decât să dezvolte această piaţă;
·        principiul omogenităţii – piaţa din zonă să asigure un climat economic, să coexiste un număr cât mai mare de purtători ai cererii şi ofertei;
·        princpiul fluidităţii – să existe un volum minim de tranzacţii care să asigure existenţa acestei instituţii;
·        princpiul adaptabilităţii – atât prin regulamentele proprii, cât şi prin cele avizate de organul de supraveghere, bursa trebuie să se adapteze noilor condiţii de evoluţie a factorilor care au impus-o.
Astfel, de multe ori, viaţa economică a luat-o înaintea reglementărilor teoretice; au apărut permanent pieţe noi, mecanisme şi instrumente noi de tranzacţii, etc;
·        principiul corectitudinii - prin regulamentele emise, bursa trebuie să impună anumite sisteme de garantare, astfel încât să nu apară litigii între părţile care tranzacţionează. De asemenea, bursa trebuie să asigure şi condiţiile pentru realizarea eficientă a ordinelor pe care purtătorii cererii şi ofertei le transmit în piaţă;
·        princpiul neutralităţii – activitatea nu trebuie viciată de factori perturbatori (zvonuri, concurenţă neloială, informaţii confidenţiale ş.a.m.d).
Instituţia bursieră este constituită prin asocierea membrilor bursei, numită Asociaţia Membrilor Bursei (AMB), similară cu AGA. Prin actul constitutiv AMB reglementează aspecte legate de: contribuţia fiecărui membru la constituirea instituţiei, se stabilesc sediul social, durata de funcţionare, conducerea bursei. De asemenea, AMB adoptă strategia bursei, stabileşte modalităţile de decontări şi compensaţii, modul de depozitare a obiectelor ce fac obiectul tranzacţiilor.
AMB se constituie dintr-un anumit număr de membrii, care trebuie să îndeplinească anumite condiţii de eligibilitate, şi anume:
·        orice membru al bursei, care este, de fapt, o societate, trebuie să fie autorizat de organul care supraveghează bursa;
·        trebuie să dispună de un capital minim;
·        trebuie să participe cu fonduri la constituirea instituţiei bursiere;
·        trebuie să respecte regulamentele elaborate de aceasta.
Drepturile membrilor bursei sunt:
·        să poată efectua tranzacţii în piaţa bursieră respectivă;
·        să poată participa la aprobarea regulamentelor şi
·        să fie aleşi în organele de conducere a bursei (Comitetul Director).
Din punct de vedere al numărului de membrii există:
1.      burse închise – numărul de locuri poate fi majorat pentru a accede la un loc în bursă, ce poate fi cumpărat sau închiriat. Ex.: NY Stock Exchange - 1036 locuri;
2.      burse deschise – actul constituitiv este creat şi autorizat prin particparea unor membrii fondatori, dar se pot atrage şi noi membrii, ce devin membrii asociaţi.

 

CONDUCEREA INSTITUŢIEI BURSIERE

 

          Organul care conduce şi decide asupra instituţiei bursiere este Adunarea Asociaţilor Membrilor Bursei, ce are următoarele atribuţii:
·        adoptă regulamentul de funcţionare al asociaţiei (Regulament de practică onestă);
·        adoptă regulamentul de funcţionare al instituţiei bursiere;
·        alege organele de decizie permanente (Comitetul Director, Preşedintele bursei, experţii independenţi şi cei care controlează activitatea bursei);
·        aprobă strategia şi obiectivele pe care bursa şi le propune;
·        aprobă Bugetul de venituri şi cheltueili al instituţiei bursiere;
·        aprobă obiectivele de investiţii;
·        poate dispune dizolvarea, lichidarea sau asocierea în cadrul bursei;
·        aprobă, de principiu, regulamentele de funcţionare a pieţelor din cadrul instituţiei bursiere (pieţele la termen, la vedere).

 

Comitetul Director şi Preşedintele bursei sunt organe avizate de către organul ce supraveghează piaţa bursei şi trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind:
-         capitalul social;
-         persoanele care le reprezintă (acestea să fie, în general, reprezentanţii unor firme de prestigiu şi care nu influenţează piaţa bursieră respectivă în sens negativ).

 

Comitetul Director:
·        are între 5-9 membrii (dintre societăţile de prestigiu din cadrul instituţiei bursiere);
·         conduce instituţia bursieră în AMB;
·         are atribuţiuni reglementate prin Actul constitutiv şi avizate de organul ce coordonează  piaţa bursieră respectivă;
·         urmăreşte gestionarea activităţii instituţiei bursiere;
·         elaborează şi propune către AMB regulamente pentru buna funcţionare a instituţiei bursiere;
·         propune, spre autorizare şi avizare, structura organizatorică a bursei pe componente, cum sunt Comisiile (departamentele): de cotare, de înregistrare a membrilor bursei, de supraveghere a decontărilor, de organizare şi funcţionare informatică a instituţiei bursiere.

 

Organele ce asigură controlul funcţionării instituţiei bursiere sunt:
1.       Comisia de cenzori – verifică activitatea de gestiune a instituţiei bursiere şi concordanţa acesteia cu prevederile legale;
2.       Corpul Experţilor Independenţi – este cel care face analiza periodică a societăţilor cotate în bursă, pentru a asigura lichiditatea şi garanţia investiţiilor în titlurile financiare ce sunt negociate pe piaţa bursieră.

 

Comitetele consultative au rolul de a asista şi influenţa, prin consultanţa dată, organele de decizie (Comitetul pentru membrii, Comitetul de supraveghere a tranzacţiilor, Comitetul pentru etică bursieră, Comitetul de arbitraj etc.).

 

INTERMEDIARII BURSIERI

 

Pentru ca instituţia bursieră să existe şi să-i asigure fluiditatea necesară, pe această piaţă funcţionează intermediarii bursieri, ce pot fi:
I  societăţi de intermediere;
II persoane fizice:
a. angajate ale firmelor de intermediere;
b. autorizate să funcţioneze independent.
          I Forma tipică de funcţionare a unui agent de intermediere este agenţia / societatea / firma de brokeraj / intermediere, care este, în general, o societate financiară, cu personalitate juridică, autorizată de organul de supraveghere pentru a realiza instituţia bursieră.
          Prin Regulamentul nr. 3/1998, CNVM a stabilit ca intermediar de valori mobiliare o persoană juridică legal autorizată de către CNVM să exercite intermediere de valori mobiliare, cu titlu profesional, ca faptă de comerţ, fie în cont propriu (dealer), fie în contul unor terţi (broker), denumită societate de valori mobiliare”.
Legea nr. 129/2000 defineşte societatea de brokeraj ca societatea comercială constituită în baza Legii nr. 31/1990, autorizată de autoritatea de reglementare şi supraveghere ca intermediar în bursa de mărfuri şi care are ca obiect de activitate negocierea ofertelor şi perfectarea contractelor la bursa de mărfuri în cont propriu sau în contul unor terţi, aceasta având şi posibilitatea de a fi autorizată ca formator de piaţă, dacă îndeplineşte cerinţele de capital stabilite prin regulamentele emise de CNVM şi dacă se angajează ferm să cumpere sau să vândă ordine aflate în exces”.
Aceste societăţi de valori mobiliare/firme de brokeraj sunt reglementate prin Regulamentul CNVM şi sunt diferenţiate în funcţie de capitalul social, iar legat de capitalul social li se atuorizează desfăşurarea unei anumite activităţi. Astfel, se deosebesc:
1.   societăţi cu un capital de 300 milioane lei - care au ca obiect de activitate:
a.     vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare pe contul clineţilor;
b.     transmiterea ordinelor clienţilor în scopul efectuării lor de către alţi intermediari autorizaţi;
c.      asistenţă şi evaluare economică a societăţilor comerciale;
d.     elaborarea documentaţiei în vederea majorării capitalului social prin plasamente în piaţa bursieră.
2.   societăţi cu un capital de 600 milioane lei – acestea, pe lângă activităţile de mai sus, mai efectuează:

a.    vânzarea şi cumpărarea de valori mobiliare şi pe cont propriu;

b.     pot deţine fonduri de valori mobiliare ale clienţilor, în scopul executării ordinelor privind respectivele valori mobiliare;

c.      pot administra conturile de portofoliu individuale de valori mobiliare ale clienţilor;

d.    pot fi membrii ai unei case de compensaţii, devenind agent de cumpărare şi depozitare cu excepţia eliberării şi primirii de fonduri băneşti.

 

3.   societăţi cu un capital de 900 milioane lei – în cazul cărora, la activităţile de mai sus se adaugă şi aceea de formator de piaţă.

 

4.   societăţi cu un capital de 1.800 milioane lei – pot desfăşura, pe lângă activităţile de la categoria 3, şi:

a.     garantarea plasamentelor valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;

b.     acordarea de credite pentru finanţarea tranzacţiilor clienţilor, în limita unui plafon stabilit de BNR şi CNVM.

 

Societăţile de intermediere realizează tranzacţii:

-         pe cont propriu şi

-         în contul clientului.

 

Pentru o bună organizare, fiecare trebuie să asigure servicii complexe şi complete clienţilor, ceea ce impune formarea unei anumite structuri organizatorice, care să-i permită să efectueze tranzacţii în piaţa bursieră şi care să conţină:
-         un departament de analiză şi cercetare a pieţei în care acţionează, de obicei, specialişti ce au o bogată experienţă în domeniu şi pot previziona activitatea;
-         un departament de tranzacţii cu componentă de procesare a ordinelor în ringul bursei;
-         departamente ce se ocupă de lichidarea tranzacţiilor şi gestionarea portofoliilor;
-         alte departamente care să asigure buna funcţionare a bursei.

Cel mai important este departamentul de tranzacţii prin care societăţile de brokeraj îşi asigură realizarea obiectivelor propuse.

 

 

 

SOCIETATEA DE VALORI MOBILIARE MOBILIARE

BURSA
DE VALORI

 

 

 


CLIENŢII

DEPARTAMENTUL
DE    TRANZACŢII
DEPARTAMENTUL
DE CERCETARE
A PIEŢEI
DEPARTAMENTUL
DE PROCESARE
DEPARTAMENTUL
DE LICHIDARE
A TRANZACŢIILOR
RASDAQ
CASA DE CLEARING
DEPARTAMENTE
ADIACENTE

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 


II Persoanele fizice ce acced la funcţia de intermediari la bursă trebuie să îndeplinească anumite condiţii privitoare la:
-         pregătirea profesională;
-         naţionalitate;
-         vârstă;
-         pregătirea de specialitate;
-         atestatul dat de organul ce supraveghează piaţa bursieră respectivă.
În practica activităţii bursiere există mai multe categorii de intermediari persoane fizice, şi anume:
·        brokeriiangajaţi şi autorizaţi de instituţia bursieră, cu avizul CNVM, care lucrează în contul unei societăţi bursiere, primind de la aceasta ordine spre tranzacţionare în ringul bursei;
·        brokerii independenţi autorizaţi de piaţa bursieră respectivă să funcţioneze pe o anumită piaţă şi să execute anumite tranzacţii. Aceşţia primesc ordine de la societăţile de intermediere ai căror brokeri nu mai fac faţă ordinelor primite;
·        dealeriiacei brokeri autorizaţi de piaţa bursieră care lucrează în bursă pe cont propriu. Tot aici apar şi comercianţii de bursă ce sunt persoane autorizate să execute tranzacţii pe o piaţă bursieră în cont propriu şi în nume propriu, având şi calitatea de formatori de piaţă (market makeri);
·        specialiştiitranzacţionează un segment foarte mic de valori mobiliare, în special cele cu o extindere mare în rândul investitorilor. De asemenea, au calitatea de formatori de piaţă şi efectuează tranzacţii la ghişeu. Aceştia primesc ordinele de la brokeri, le centralizează şi stabilesc cotaţia de deschidere a bursei (a şedinţei de tranzacţionare).
Aspecte legate de statutul persoanelor care lucrează în piaţa bursieră :
Este vorba de o profesie aparte, ce necesită: o pregătire deosebită în domeniu, rezistenţă la stress, o memorie foarte bună, rapiditate în reacţii, stăpânire de sine şi un spirit de disciplină deosebit.
Imaginea pe care trebuie să o ofere un broker este una conservatoare, acesta fiind conectat la viaţa tumultoasă a instituţiei bursiere în toate zilele săptămânii până la 14-20 h/zi.
Durata de lucru a unui broker nu poate depăşi 10 ani.
Instituţia bursieră, în vederea asigurării unui anumit prestigiu, impune reguli de conduită personalului privind: securitatea informaţiilor, deplasarea în timpul şedinţelor, până la elemente de detaliu privind ţinuta broker-ilor.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 317 ori

nota totala 8.56

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales