TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Elemente de drept penal - Drept

Elemente de drept penal

 

Curs 1

 

Dreptul penal este o ramură a dreptului public.
Dreptul public   - drept constituţional
                        - drept penal
                        - drept administrativ
Dreptul privat   - dreptul civil
                        - dreptul societăţilor comerciale

 

 

Deptul penal se împarte în 3:
1.      drept penal general
2.      drept penal special
3.      drept procesual penal

 

Dreptul penal este alcătuit dintr-un sistem de norme juridice care reglementează nişte relaţii de apărare socială prin interzicerea ca infracţiuni sub sancţiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale în scopul apărării acestor valori, fie prin prevenirea infracţiunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le săvârşesc.

 

Obiectul dreptului penal
-         îl reprezintă relaţiile de apărare socială
-         aceste relaţii se stabilesc între membrii societăţii pentru respectarea de către aceştia a unor valori: persoana, drepturile şi libertăţile persoanei, viaţa, integritatea corporală, etc.

 

Relaţiile de apărare socială în perioada prestatală

 

-         împotriva unei fapte penale, partea vătămată se răzbuna. Răzbunarea putea fi limitată  sau nelimitată (distrugerea fizică)

-         s-a simţit nevoia ca statul să-i apere de ceilalţi. El introduce legi, care trebuie respectate.

 

Izvoarele dreptului penal

Izvorul este acea formă juridică pe care o îmbracă o normă pentru a deveni normă obligatorie. Izvorul dreptului penal este legea.
-         Principalul izvor este Constituţia.
-         Apoi urmează Codul Penal. În el sunt cuprinse atât norme generale cât şi norme speciale.
-         Legile penale complinitoare – completează dispoziţiile Codului Penal, dar nu conţin infracţiuni (Legea de executare a pedepselor).
-         Legi speciale nepenale, cu dispoziţii penale (Legea privind combaterea evaziunii fiscale)
-         Tratatele şi acordurile internaţionale, daca sunt ratificate.

 

 

Raporturile juridice penale

 

Relaţia socială presupune: subiecte, un obiect şi un conţinut.

 

Subiecte:
1.      statul – dreptul penal este inclus în dreptul public; există 2 tipuri de raporturi:
a)      raporturi juridice de conformare – presupun respectarea lor de societate prin intermediul statului
b)      raporturi juridice de conflict – statul este cel care impune unei persoane fizice respectarea unei norme, iar în cazul nerespectării, aplicarea pedepsei (poliţia, magistraţii)
2.      persoana fizică ce a încălcat legea.

 

Conţinutul: presupune drepturi şi obligaţii pentru cele două subiecte.

 

Obiectul: conduita pe care trebuie să o urmeze subiectele.

 

Stingerea raportului juridic:
-         când actul normativ iese din vigoare
-         când se săvârşeşte fapta interzisă (de lege) intervine raportul juridic de conflict
-         amnistia sau prescripţia.

 

Temă:
-         infracţiunea
-         răspunderea penală
-         sancţiunile de drept penal

 

 

 

Infracţiunea (instituţia infracţiunii)

 

-         este o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală.

-         are 3 trăsături (condiţii obligatorii):
a)      este o faptă ce prezintă pericol social
fapta – orice faptă a unei persoane;
pericol social – ne permite să deosebim o contravenţie de o infracţiune
b)      vinovăţia – este foarte importantă; există prezumţia de nevinovăţie.
c)      prevederea faptei în legea penală – orice faptă trebuie să fie inclusă într-un act normativ pentru a fi sancţionată.

 

Vinovăţia
-         este acel aspect subiectiv al infracţiunii care cuprinde atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmările faptei (persoana este conştientă de fapte şi de urmări).
-         are 3 forme:
o       intenţia
o       culpa
o       preterintenţia (intenţia prelungită)
Intenţia
-         este o atitudine psihică a făptuitorului care rezultă din prevederea rezultatului faptei sale şi urmărirea acelui rezultat, ori numai acceptarea rezultatului
-         poate fi directă – prevede rezultatul şi îl urmăreşte sau indirectă – persoana prevede rezultatul, nu-l urmăreşte, dar îl acceptă.

Culpa

-         este o atitudine psihică a făptuitorului care prevede rezultatul faptului, nu-l acceptă, socotind fără temei că nu se produce ori nu prevede rezultatul, deşi putea şi trebuia să îl prevadă

-         există:

-         culpă cu prevedere (cu uşurinţă) – prevede rezultatul, nu îl urmăreşte, nu îl acceptă, considerând că nu se produce

-         culpă simplă (fără prevedere, din neglijenţă, din greşeală) – nu prevede rezultatul, deşi putea şi trebuia să îl prevadă


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 216 ori

nota totala 5

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales