TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Ecologie juridica - Drept

Modulul I

Elemente de ecologie generală

 

 

Obiectivele modulului
• Deschiderea orizontului de cunoaştere către o ştiinţă complexă, cu caracter interdisciplinar, ecologia fiind astăzi o disciplină sintetică la graniţa dintre ştiinţele biologice şi cele sociale.
• Cunoaşterea esenţei umane a unor procese ale sistemului social şi juridic într-un stat de drept.
• Formarea unui bagaj ştiinţific ecologic general care să faciliteze studiul aspectelor de bioetică şi drept al mediului
Conţinutul modulului
1. Obiectul ecologiei
2. Locul omului în natură şi societate
3. Locul ecologiei printre alte ştiinţe
4. Ecologia poluării
5. Elemente de ecologie umană şi urbană
6. Politica mediului înconjurător

 

 

 

 

 

 

 

1. OBIECTUL ECOLOGIEI

 

1.1. ECOLOGIA CA ŞTIINŢĂ TEORETICĂ ŞI APLICATIVĂ

 

Ecologia este ştiinţa interacţiunilor vieţii cu mediul înconjurător şi are un dublu profil, teoretic şi aplicativ.
Obiectul corect al ecologiei este: Ecosistemul sau Sistemul ecologic – unitate funcţională fundamentală a biosferei, alcătuită din două subsisteme.
a. un subsistem biotic – comunitatea de populaţii, de bacterii, ciuperci, plante verzi, animale = BIOCENOZA.
b. un subsistem abiotic – un set de factori locali ai mediului fizic = BIOTOPUL.
Sub aspect teoretic – ecologia este ştiinţa relaţiilor cantitative între componentele ecosistemelor.
Sub aspect aplicativ – ecologia este ştiinţa protecţiei şi amenajării ecosistemelor, ştiinţa producţiei biologice, a bioproducţiei ecosistemului.
ECOLOGIA – poate fi deci definită ca ştiinţa interacţiunii dintre organisme, a interacţiunii materiei vii cu scoarţa terestră, a productivităţii biologice şi relaţiilor omului cu natura.
Termenul de “ecologie” este format etimologic din două cuvinte de origine greacă:
– OIKOS – casă gospodărie economie;
– LOGOS – ştiinţă vorbire.

 

1.2. GENEZA ECOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ

 

Prima definiţie a ecologiei a fost dată de profesorul german EFNST HAKEL, unul din marii evoluţionişti ai secolului trecut şi care a dezvoltat concepţia despre evoluţia speciilor a lui CH. DARWIN din lucrarea “Originea speciilor” apărută în 1859. Au apărut apoi o diversitate de definiţii. Unele pun accentul pe organism, altele pun accentul pe sistemele biologice supraindividuale.
Este necesar să amintim însă că ecologia ca ştiinţă a avut mai mulţi premergători.
Gândirea ecologistă a debutat în S.U.A. Aşa cum fiecare stat democrat caută să-şi trimită ambasadori care să reprezinte cultura ţării respective, în secolul trecut americanii l-au trimis la Roma pe GEORGE PERKIN MARSH (1801-1882), Acesta, în peregrinările sale prin Italia, a observat intensele deforestări din bazinul Mării Mediterane.
Perkin, observând aceste ravagii şi implicaţiile lor, a scris o carte “MAN AND NATURE” – “Omul şi natura” sau “Geografia fizică aşa cum a fost modificată ea de acţiunea umană”. Cartea a cuprins şi un capitol de etică a ocrotirii vieţii. Ambasadorul S.U.A. Perkin, congresman de Vermont, deşi era politician, a atras atenţia naturaliştilor asupra pericolului deforestărilor.
Tot în S.U.A. un ornitolog (studiul păsărilor) JOHN AUDUBON (1785-1851) a realizat un atlas color al păsărilor de pe continentul american, “Păsări în poziţii naturale”. Pictorul GEORGE CATLIN (1796-1872), un mare portretist şi un luptător pentru drepturile pieilor roşii, a pictat scene din viaţa animalelor sălbatice. DAVIDTHOREH (1817-1862) a scris o primă carte de silvicologie “Viaţa în pădure”. RALPH EMERSON (1803-1882), poet şi eseist a scris poezii legate de problema naturii. Marelui silvicultor ALDO LEOPOLD (1886-1948) i se datorează legislaţia ocrotirii pădurii.
Aceşti creatori, iubitori de natură, n-ar fi reuşit în demersul lor dacă nu şi-ar fi aliat oameni politici. Astfel, preşedintele THOEODOR ROOSVELT (1858-1919) a deţinut preşedinţia S.U.A. două legislaturi (1901-1909) şi a promovat legi foarte bune de protecţie a mediului înconjurător.
Emerson şi Leopold au luptat pentru crearea parcului naţional Yellowstone (anul 1872) “Piatra galbenă”, unde sunt protejate multe bogăţii naturale şi unde nu se intră cu maşina, vizitarea făcându-se doar pe alei.

2. LOCUL OMULUI ÎN NATURĂ ŞI SOCIETATE

 

Poziţia omului în  natură şi societate a fost abordată în mod diferit în cursul istoriei.
Prima dată a fost abordată poziţia omului în mediul social şi doar ulterior a fost abordată poziţia omului în natură.
Astăzi, acest mod de abordare nu îl putem considera corect.
În paleolitic şi neolitic, populaţiile de vânători şi culegători vânau pentru subzistenţă animale, aşa cum o confirmă desenele din peşterile din Spania. Hrana vegetală era sarcina în trib a sexului slab. Tot femeile cunoşteau şi plantele de leac. De la aceste prime triburi primitive ne-a rămas poziţia omului în natură. Ei vedeau natura ca o zeitate.
În sec. VIII, în poemele lui HESIOD, “Munci şi zile”, apar aspecte legate de problematica naturii.
Tribul de amerindieni HOPPI din Munţii Stâncoşi erau foarte respectuoşi faţă de natură. Înainte de a tăia un copac pentru nevoile tribului, ei adresau o rugăciune naturii. La fel, la noi în Bucovina, încă din secolul trecut, se făceau rugăciuni la tăierea unui copac. În Ţara Oaşului există un ritual identic. Astfel de ritualuri au existat în toate comunităţile primitive.
În colinzile de Crăciun profane (non-sacre) apar încă de la triburile de daci elemente de ecologie spirituală.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 133 ori

nota totala 6.83

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales