TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

ELIBERAREA CONDITIONATA - Drept

INTRODUCEREA INSTITUŢIEI LIBERĂRII CONDIŢIONATE ÎN DREPTUL PENAL ROMÂN ŞI EVOLUŢIA ACESTEIA
În dreptul român, liberarea condiţionată a fost introdusă prin legea de organizare a închisorilor din 1874, însă numai pentru monori, cu caracter de generalitate fiind introdusă abia prin legea penitenciarelor din 1929.[1]
Codul Penal de la 1936 prevedea liberarea condiţionată ca ultimă etapă a regimului progresiv al executării pedepsei închisorii. Instituţia a fost în vigoare până în 1950, când a fost înlocuită cu liberarea înainte de termen, care consta în punerea în libertate necondiţionată înainte de termen, a condamnatului, pe baza muncii prestate şi cu condiţia bunei conduite în timpul executării pedepsei. Ea a fost mai amplu reglementată prin Decretul nr. 720/ 1956 şi a rămas în vigoare până la 1 ianuarie 1969, când a fost abrogat şi a fost reintrodusă prin punerea în vigoare a noului cod penal, instituţia liberării condiţionate. S-a considerat că liberarea condiţionată este preferabilă liberării înainte de termen.
Prin Legea nr. 140/ 1996, instituţia liberării condiţionate a fost modificată în sensul măririi fracţiunilor de pedeapsă pe care condamnatul trebuie să le execute pentru a obţine liberarea condiţionată. 
                                       NOŢIUNE
Scopul executării pedepsei, potrivit legii penale (art. 52, alin. 2, Cod penal), este formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În anumite cazuri, funcţia reeducativă a pedepsei se poate realiza înainte de executarea ei integrală, prin privare de libertate şi, ca atare, condamnaţii respectivi pot fi liberaţi condiţionat, dacă sunt întrunite anumite condiţii legale. Această posibilitate constituie un stimulent important pentru reeducarea lor (art. 59-61 Cod penal şi art. 25-28 Legea nr. 23/1969).
Liberarea condiţionată este o instituţie de drept penal material (substanţial) complementară regimului executării pedepsei închisorii la un loc de deţinere, pe care o pot dispune instanţele de judecată cu privire la orice condamnat. Ea este deci o formă de înlăturare condiţionată a continuării executării pedepsei, deoarece condiţiile trebuie îndeplinite atât înainte de a fi acordată, cât şi pentru a deveni definitivă.[2]
Ea este un mijloc de individualizare administrativă a executării pedepsei închisorii la locul de deţinere.
„Liberarea condiţionată” are avantajul că se efectuează în faza de executare a pedepsei închisorii, când condamnatul este sub observaţia administraţiei penitenciarului, care îl poate cunoaşte mai bine şi mai profund, după conduita lui, după muncă şi după unele semne reale de îndreptare.
Pentru acordarea liberării condiţionate, nu se ţine seama de gravitatea infracţiunii pentru care persoana a fost condamnată, de durata pedepsei închisorii şi nici dacă aceasta a fost pronunţată cu ocazia condamnării sau în urma comutării detenţiunii pe viaţă, nefiind condiţii cerute de lege.
După părerea d-nului I. Fondor, instituţia liberării condiţionate se referă la o anumită categorie de condamnaţi şi anume la condamnaţi care, după executarea unei părţi din pedeapsă, dau dovadă de bună conduită, fiind discutabil dacă mai apare utilă executare în continuare, în penitenciar, a pedepsei închisorii până la expirarea duratei acesteia.[3] Pentru aceşti condamnaţi, s-a găsit soluţia liberării înainte de expirarea termenului  pedepsei, nemaifiind necesară executarea integrală a pedepsei în penitenciar. Pentru aceasta este necesar ca ei să îndeplinească condiţiile privind executarea unei părţi din pedeapsă şi să dea dovezi de îndreptare; dacă sunt realizate aceste condiţii, condamnaţii sunt liberaţi sub condiţia[4] unei bune purtări, (adică necomiterea de infracţiuni până la expirarea termenului de executare), şi după obţinerea liberării, urmând ca, în caz contrar, să fie readuşi în penitenciar pentru executarea restului de pedeapsă. În acest mod este reglementată instituţia liberării condiţionate.
Liberarea se acordă, în mod facultativ, dacă sunt îndeplinite şi constatate de către instanţă  condiţiile legale, fără ca ea să constituie un drept al condamnatului.
A) Condiţiile cerute de lege pentru a se putea acorda liberarea condiţionată în cazul infracţiunilor săvârşite cu intenţie
1. Să se execute de către condamnat o parte din pedeapsă, considerată ca necesară pentru a se putea aprecia că s-a îndreptat. Partea executată depinde de durata pedepsei închisorii care se execută fie că este cea pronunţată de instanţă, fie că ea a fost redusă în urma graţierii sau a unei legi mai blânde (art. 14 şi 15 Cod penal), sau că din ea  s-a scăzut reţinerea ori arestarea preventivă (art. 88-89 Cod penal). Aceasta nu însemnă că liberarea condiţionată s-ar putea obţine chiar în cursul arestării  preventive, înainte ca hotărârea de condamnare să fi rămas definitivă.[5]
Se va lua în considerare şi timpul cât condamnatul a executat o perioadă din pedeapsă la locul de muncă, dacă ea a fost revocată şi se continuă executarea la un loc de deţinere. Durata celor două forme de executare se cumulează, deoarece reprezintă o executare efectivă (art. 86 Cod penal). Potrivit art. 59, alin. 1 , partea  din pedeapsă ce trebuie executată variază în funcţie de cuantumul pedepselor aplicate şi de natura infracţiunii săvârşite .



[1] V.Dongoroz, “Tratat”, pag.699

[2] Pavel Cocoş Mircea, “Liberarea condiţionată – teză de doctorat”, 1980, Biblioteca Facultăţii de drept, Bucureşti.
[3] I.Fondor, “Liberarea condiţionată în explicaţii teoretice ale Codului penal român”, Vol.II, Bucureşti, Editura Academică, 1970, pag.45.
[4] I.Oancea, “Drept penal – parte generală”, Bucureşti, Edit. Didactică şi Pedagogică, 1971, pag.505
[5] Plenul Tribunalului Suprem, dec. de îndrumare nr.6/1970, R.R.D nr.8/1970, pag.112 – 126.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 147 ori

nota totala 4

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales