TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Drogul - Chimie

DROGUL...


   
Drogul în sens farmacologic este o substantă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependentă fizică si psihică sau tulburări grave ale activitătii mintale, ale perceptiei si ale comportamementului. În sensul dat de către conventiile internationale, prin drog întelegem substantele supuse controlului prin Conventia Unică asupra stupefiantelor din 1961 si substantele psihotrope al căror control este prevăzut de Conventia din 1971. Conventiile si protocoalele aplicabile drogurile au dat substantelor psihotrope un sens particular, diferentiindu-le de stupefiante.
  În acest modul nu vom face referire la alcool, tutun si cofeină, societatea privindu-le ca fiind diferite de celelalte droguri. Acest curs se referă în special la folosirea drogurilor ilegale. Abuzul acestora poate duce la afectarea fizică si psihică, iar prin actiunile celor care le folosesc, afectează si comunitatea.
  
Organizatia Mondială a Sănătătii (OMS) defineste
abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesivă, continuă ori sporadică, incompatibilă sau în relatie cu practica medicală, a unui drog.
Consumul poate fi:

  • exceptional, în scopul de a încerca odată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă;
  • ocazional, sub formă intermitentă, fără a ajunge la dependentă;
  • episodic, într-o circumstantă determinată;
  • sistematic, caracterizându-se prin dependentă.
  În toxicomanie, înclinatia de a consuma droguri conduce la o stare de subordonare, de cele mai multe ori tiranică, a unui individ fată de un drog, care îi conditionează comportamentul, existenta, relatiile familiale si sociale.

  OMS defineste
dependenta ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă din interactiunea unui organism cu o substantă, caracterizată prin modificări de comportament si alte reactii, însotite întotdeauna de nevoia de a lua substanta în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.
  Toate drogurile adictive au două lucruri în comun: ele produc initial un efect de plăcere (“high”) urmat de un recul al unor efecte neplăcute. Acest lucru se întâmplă ca efect al supresiei productiei normale al unor substante chimice în creier, care în mod normal produc efectul de “plăcere”. După suprimare, creierul intră într-o stare de depresie. El necesită din punct de vedere fizic mai mult drog ca să ajungă la normal si să se simtă bine din nou. Acest ciclu de plăcere/tensiune duce la o pierdere fizică a conrolului asupra utilizării drogului.
  Există variate necesitătăti ale corpului cum ar fi: foame, sete, sex, prietenie. Când aceste nevoi sunt satisfăcute, sau când durerea dispare, un semnal este trimis la celulele creierului, care fabrică o substantă chimică drept semnal de recompensă . Această substantă chimică ajunge si stimulează centrul recompensării (“zona plăcerii”), ducând la o senzatie de plăcere, de “high”.
  Majoritatea drogurilor care duc la dependentă sunt capabile să produce efecte de “bine”, mimând un mesager (o substantă) secretat în mod normal de creier - care în mod obisnuit produce o senzatie de “bine”. Un exemplu sint narcoticele care mimează endorfinele (analgezic natural). Acest lucru scurtcircuitează mecanismele de supravietuire, pentru că celulele centrului de recompensare din creier nu pot face diferentă între un drog si o substantă naturală. Rezultatul este dependenta.

  
Prima asociere cu consumul unui drog adictiv este depozitată în memoria subconstientului. Subconstientul învată prin asociere imediată că utilizarea unui drog adictiv duce imediat la plăcere. Subconstientul rememorează “high”-ul initial si te fortează să doresti această stare. În mod obisnuit o persoană care utilizează droguri adictive, nu ajunge la o stare intensă de “high” dacă este la prima doză. Consumatorul începe să utilizeze tot mai mult drog si se străduieste intens să ajungă la starea de vârf de placere. Starea de dependentă este însotită de tolerantă.

  
Toleranta constă în disparitia treptată a efectelor unei substante ce este administrată repetat, pe o anumită perioadă de timp, încât pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresivă a dozei. Se caracterizează prin reversibilitate (după un timp de la întreruperea consumului se restabileste sensibilitatea initială), specificitate (toleranta nu este o proprietate generală pentru toate substantele, ci numai pentru unele dintre acestea) si selectivitate (toleranta nu se instalează pentru toate efectele pe care le exercită o substantă asupra unui organism). De mentionat că obisnuinta nu crează însă o imunitate totală si nelimitată în timp la organismul care s-a obisnuit cu toxicul. Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicatii cronice, cu consecinte grave asupra stării de sănătate.

Motive care duc la consumul de droguri :
  • curiozitatea
    Nu înseamnă că devenii dependent doar pentru că ai încercat, dar nu continua – utilizarea sistematică duce la dependentă, iar în cazul drogurilor puternice, prima doză poate fi fatală (heroină, cocaină, LSD, Extasy, amfetamine, fenciclidină)
  • teribilismul
    Consumul de droguri poate fi văzut ca excitant si provocători. Unii sunt tentati să înfrunte riscurile implicate, departe de a fi împiedicati de vorbe precum “pericol”. Poti să iesi în evidentă si în mod pozitiv, fără să consumi droguri! Caută alternative!
  • presiunea grupului
    Este important să stii să spui “NU” – asta dovedeste că ai o personalitate puternică. Încearcă să fii tu însuti, chiar dacă cei din jurul tău au altă opinie
  • probleme (în familie, scoală, cu prietenii)
    Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi problemele existente (divortul părintilor, abuz sau neglijentă din partea părintilor sau a scolii). Trebuie înteles să folosirea drogurilor rezolvă doar aparent si temporar problema, ea continuând să existe si să se agraveze.
  • neintegrarea în colectivitate si societate
    Consumul de droguri poate fi un răspuns la singurătate, la probleme privind integrarea în colectivitate sau dispretul fată de sine. Este important să vă ajutati unii pe altii, să treceti peste probleme fără să recurgeti la droguri



   Tot ce produce fum sau se află sub formă de vapori ce pot fi inhalati si produce stare de high se numesc inhalanti.
   Sunt multe tipuri de inhalanti, incluzând
oxizi de azot, azotati de amil, butil, diluanti, solventi, sprayuri cu vopsea, hidrocarburi precum gazolina, lipici, fumul multor chimicale de uz casnic (fixativ, corector de masină de scris, acetonă etc.) ce pot fi inhalate pentru a produce starea de high.
   Efectul inhalantelor depinde de tipul de inhalant. Motivul pentru care sunt consumate este detasarea de realitate , indiferentă, abolirea senzatiilor neplăcute de foame, frig etc..
   Alte efecte imediate ale inhalantilor includ stare de vomă, strănut, tuse, hemoragii nazale, oboseală, pierderea coordonării, pierderea apetitului.Solventii si aerosolii scad frecventa bătăilor inimii si a respiratiei si duc la tulburări de gândire. Azotatii de amil si butil duc la cresterea pulsului, dureri de cap si eliminări involuntare de urină si fecale.
   Efectele consumului de lungă durată sunt: pierderea în greutate, dereglări ale echilibrului electrolitilor, oboseală musculară, hepatită sau hemoragii cerebrale. Inhalarea repetată a vaporilor concentrati pot duce la distrugeri ireversibile ale creierului, sistemului nervos si plămânilor precum si a căilor respiratorii.
Inhalarea profundă a vaporilor ori folosirea unor cantităti mari pe o perioadă scurtă de timp poate duce la dezorientare, comportament violent, pierderea cunostintei ori moartea. Concentratii mari de inhalanti pot cauza sufocare, înlocuind oxigenul din plămâni sau deprimând sistemul nervos central până în punctul în care respiratia se opreste.
  La noi in tară, cel mai frecvent utilizat inhalant este
Aurolacul.

 



  Opiaceele reduc durerea si în doze mari induc somnul. Din această categorie fac parte
opiul, morfina, codeina si heroina care este un narcotic derivat din morfină.  Petidina si metadona sunt droguri sintetice care actionează asemănător morfinei.
  Opiul se extrage din capsula macului opiaceu – Papaver somniferum. Consumul de opiu este cunoscut în Asia de mii de ani, dar fumatul de opiu a apărut în China numai după ce a fost introdus tutunul.
Morfina a fost izolată din opiu la începutul secolului al XIX-lea si a fost denumită după zeul grec al somnului - Morpheus.

  Narcoticele si în mod special morfina s-au dovedit a fi foarte folositoare pentru efectele lor analgezice si anestezice. Oricum, un efect major negativ este acela că ele produc o dependentă fizică intensă. Acest lucru duce la dorinta de a utiliza drogul permanent. Au fost făcute cercetări pentru descoperirea unui anestezic mai sigur, care nu duce la dependentă si ca urmare au fost descoperite metadona si petidina. La început s-a crezut că aceste droguri nu vor duce la dependentă fizică. Din păcate, nu a iesit asa, si aceste droguri si aceste droguri duc si ele la dependentă.
   Datorită efectului mai puternic, heroina este narcoticul “străzii” si este folosită în mod ilegal. Oricare dintre narcotice pot fi folosite în loc de heroină, dacă aceasta a fost consumată în doze mici. Există o diferentă considerabilă între puterea diferitelor narcotice, dar ele toate produc efecte similare, dacă doza este ajustată.
Cea mai pretioasă proprietate a narcoticelor este abilitatea lor de a “lua” durerea. Ele nu opresc practic durerea, dar alterează reactia persoanei la durere, în asa fel încât nu o deranjează asa de mult. Câteva dintre narcotice sunt folosite în doze mici pentru combaterea diareii si a tusei. În unele state
metadona este folosită în tratamentul dependentei de narcotice. Atractia spre narcotice este dată de abilitatea lor de a da senzatie de bine.

  Doze mici pot induce entuziasm, fericire, multumire, pace sufletească.
  Doze mari produc stare de visare plăcută si somn. În plus, apare senzatie de somnolentă, ameteală, incapacitate de concentrare, apatie si letargie. Răspunsul fizic include încetinirea ritmului respirator, constrictia pupilelor, încălzirea tegumenteor, intensificarea transpiratiei, constipatie gravă si câteodată vomă.
  O supradoză poate duce la soc, comă si moarte.

   Toleranta si dependenta.
   Folosirea regulată a narcoticelor duce rapid la dependentă psihică si dezvoltă tolerantă si dependentă fizică. Pe măsură ce se instalează toleranta, senzatia de “high” dispare. Consumatorul are nevoie de drog pentru a se simti normal si pentru a evita starea de rău datorată sevrajului. Aceasta duce la o nevoie incontrolabilă în a continua să folosească drogul. Simptomele de sevraj în mod obisnuit se dezvoltă în 6-12 de la ultima doză administrată. Totusi, la narcotice cum ar fi metadona, simptomele pot să nu apară câteva zile. Aceastea pot fi: agitatie, tremurături, respiratie accelerată si superficială, căscat, crampe, vomă si diaree, rinoree, lăcrimare, dureri musculare, tremor si frisoane. În cazurile mai severe pot să apară halucinatii terifiante.

   Efecte pe termen lung.
   Narcoticele prin ele însele cauzează în mod direct putine îmbolnăviri. Independent de alte probleme ce apar datorită constipatiei permanente si reducerea performantelor sexuale, totusi, în cele mai multe cazuri în care s-au folosit droguri ilegale, au apărut probleme mult mai serioase. Odată ce o persoană este dependentă de narcotice, e în stare să facă orice ca să-si obtină doza de drog. Costurile narcoticelor ilegale sunt foarte mari si dependentii deseori recurg la crimă pentru a-si continua consumul. Consumatorii obisnuiti sunt astfel implicati într-un stil de viată care înseamnă conditii neigienice, alimentatie proastă, săracă si conditii de locuit precare si asistentă medicale inadecvată. Folosirea mostrelor “de stradă”, care în mod obisnuit sunt contaminate si a seringilor nesterile precum si folosirea în comun a seringilor sunt alte probleme căRora consumatorii trebuie să le facă fată. Deseori s-au raportat la acesti consumatori boli precum SIDA. hepatita, tetanosul, boli ale inimii si plămânilor, vene sclerozate, infectii locale ale pielii,
ulcere si abcese. Alte efecte grave, cum ar fi moartea pot rezulta prin injectarea unor materiale insolubile cum ar fi talcul si creta, care se găsesc deseori în heroina ilicită.

  
Heroina
  Cel mai periculos si care duce la dependenta cea mai puternică dintre narcotice este heroina.
  Heroina a fost descoperită în 1874 , este produsă printr-o alterare chimică a morfinei si este de 2-3 ori mai puternică decât morfina.
  Constituie în multe tări o problemă majoră, nu numai pentru faptul că duce extrem de rapid la dependentă si este foarte periculos, dar împreună cu cocaina si metamfetaminele deseori stau la baza unor acte criminale precum spargeri, jafuri, furturi, prostitutie, pentru a-si întretine obiceiul.
 
Este o pudră a cărei culoare variază între maro închis si alb. Cea mai populară formă este cea închisă la culoare, care este vândută în pachete mici de celofan sau folii sau în bilute din acelasi material.
Cea mai folosită cale de administrare a heroinei este cea injectată. Pudra poate fi inhalată sau fumată.
Accesoriile folosite pentru injectarea heroinei includ :
  • ace hipodermice,
  • bile mici de bumbac pentru filtrare,
  • apă si linguri,
  • capace de sticlă folosite pentru lichefierea heroinei.
Accesoriile folosite pentru inhalarea sau fumatul heroinei includ :
  • lame de ras,
  • paie si pipe.
   Starea de “high” durează în mod obisnuit 4-6 ore, iar în unele cazuri euforia primei doze nu mai este niciodată atinsă ulterior. Sub influenta heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare depresie, apatie, descreste activitatea fizică si apare o stare de rău.
Un consumator frecvent poate să motăie sau aparent să doarmă si deseori îsi scarpină sau atinge fata si nasul.Constipatia severă rebelă la tratament este un simptom obisnuit ( autopsia a descoperit 11 kg de materii fecale in intestinele unei persoane dependente ). Doze mai mari de heroină pot induce somn, vomă si respiratie superficială.
   O supradoză poate cauza o respiratie superficială si încetinită, tegumente umede, convulsii, comă sau moarte.
   În plus, o întreagă familie de droguri sintetice sunt prezentate ca heroină sintetică. Cea mai reprezentativă dintre acestea este
fentanyl-citratul, numit si “Alb de China”, care este de câteva ori mai puternică decât heroina si a cauzat multe victime printre dependenti, fiind folosită în acelasi mod ca si heroina.

   
Morfina
   Denumită în jargon M, morf, Emsel, domnul Melancolie este utilizată în medicină cel mai adesea în fazele terminale ale cancerului, pentru capacitatea ei de a suprima durerea.
Dozele mici dau relaxare, letargie, anxietate sau euforie, suprimarea reflexului de tuse ( în cazul asocierii cu alcool se poate produce asfixia cu propriile vomismente ),răcirea tegumentelor, hipotonie musculară, contractia pupilelor si vedere încetosată.
   O doză mare duce la scăderea tensiunii, scăderea ratei respiratorii cu evolutie spre soc, comă, deces.
   Utilizarea repetată duce la dependentă fizică si psihică; dezintoxicarea duce la iritabilitate, transpiratii, ticuri nervoase, crampe musculare si abdominale, vomă, diaree, febră, hipertensiune arteriala. Există riscul colapsului cardiovascular în cursul sevrajului.

   
Fortralul
   Analgezic opioid; injectat, 30-60 mg au actiune analgezică similară cu 10 mg morfină, iar oral, 50 mg sunt echianalgezice cu 60 mg codeină; efectul se mentine 3-5 ore. Are actiune sedativă marcată, deprimă respiratia (dar mai putin decât morfina).
   Poate cauza relativ frecvent greată, vomă, ameteli, sedare, euforie, cefalee, sudoratie; rareori anorexie, constipatie sau diaree, tinitus, tulburări de vedere, slăbiciune, cosmaruri, insomnie, iritabilitate, halucinatii, hipotensiune, tahicardie, deprimare respiratorie, eruptii cutanate alergice.
Determina rapid toleranta, putindu-se ajunge pina la 40 de fiole pe zi sau chiar mai mult.Cei care folosesc acest drog afirma ca dupa injectare simt un gust de menta si o senzatie dde raceala in abdomen care cu timpul se transforma in senzatie de greata.

  
Codeina este utilizată în medicină ca antitusiv, analgezic si antidiareic.
În jargon este denumită T-threes, scolarul, sirop.
În doze mici, pe termen scurt, dă o usoară senzatie de euforie, ameteală, plutire, gură uscată, constipatie, retentie urinară, greată. Dozele mari determină mîncărimi acute, piele iritată, ameteală, sedare, confuzie, greată, vomă; efectele pot merge pînă la deprimarea severă a respiratiei si stop respirator.
   Perioada de depistare după utilizarea de codeină este apreciată la cca. una-două zile. Utilizarea frecventă ca antitusiv creste riscul de dependentă.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 224 ori

nota totala 7.84

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales