TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Doua utopii renascentiste - Drept

Doua utopii renascentiste in Utopia lui Thomas Moore si Cetatea Soarelui a lui Thomaso Campanella

 

   
In 1516 a aparut sub titlul “Libelus vere aureus necminus salutaris quam festivus de optimo republicae statu deque nova insula Utopia, a authore Clarissimo Viro Thoma Moro, inclytae civitatis Londinensis civae et vicae comitae cura Petri Levaniensum Academiae nunc primum accuratissime aeditus” – opera lui Thomas Morus
Dand dovada de obiectivitate, acesta a dat lucrarii sale forma unui dialog. Astfel ca unul dintre interlocutori precizau relele de care omenirea sufera, iar pentru acesta, aducea in scena ceea avuse prilejul sa vada pe o insula necunoscuta inca intr-una din calatoriile sale.
O alta persoana care se afla de fata, prezenta obictiile ce s-ar putea aduce organizarii de pe insula respectiva oferindu-I primului, posibilitatea de a le analiza iar, eventual, de a le inlatura.
Analizand lucrarea Moore putem deosebi doua parti. Prima in care se critica institutiile politice, sociale si economice de pe acea vreme si alta in care se expunea un plan de organizare economica, politica si sociala.
In cadrul acestei structuri dihotome pe care o prezinta opera lui Moore, cred ca importanta cea mai mare o ridica partea secunda. Cu toate acestea nu putem minimaliza importanta primei parti, aceasta reprezentand o introducere indispensabila deoarece orice reforma pentru a putea fi luata in considerare necesita o justificare.
In calitate de functionar administrativ si om politic acesta se convinsese pe deplin de marea importanta a starii economice a populatiei pentru buna desfasurare a vietii lor. Totusi, chiar si organizarea economica a societatii intemeiata pe dreptul de proprietate, reprezinta un izvor nesecat de vicii, iar pe de alta parte, de crime si delicte. Aceasta situatie ia nastere pentru ca dreptul de proprietate ofera multora posibilitatea sa acumuleze averi peste trebuintele lor.
          Intinderea pamantului determina totalul produselor agricole in timp ce numarul bratelor muncitoare, suma produselor industriale. Dar in cazul in care, din aceasta suma marginita, bogatii care reprezinta minoritatea acumuleaza averi ce depasesc trebuintele lor este normal ca pentru ceilalti, adica pentru saraci, sa nu mai ramana de ajuns. Iar apoi, cand acestia din urma, darama barierele dreptului de proprietate pentru a-si procura cele necesare, societatea catalogheaza faptele lor drept infame si le pedepseste aspru.
          Trist este ca furturile degenereaza in jertfe de viata omeneasca sau raniri ori asasinate si toate acestea datorita conditiilor mizere in care oamenii isi duc viata. Oare nu societatea este de vina de aceste situatii? Putem sa ne intrebam iarasi daca nu cumva suprimarea dreptului de proprietate ar putea face imposibile aceste rele de care societatea este bantuita.
          Ca om politic, Thomas Moore avusese ocazia sa observe ce putin se interesau regii englezi de bunastarea materiala a poporului. Pentru sporirea veniturilor lor: alterau monedele, cereau impozite extraordinare pe care le intitulau contributii benevole, amenintau cu razboaie ce nu aveau loc spre a cere impozite noi, dezgropau legi vechi cazute in desuetudine pentru a putea amenda, fireste, pe cei ce nu le observau.
          Inspaimantandu-se parca de puterea pe care ar genera-o supusilor bunastarea materiala, suveranii englezi urmareau prin aceasta politica saracirea poporului. Ideea ca mizeria face popoarele mai rabdatoare, mai usor de guvernat este total gresita, caci cu cat cineva este mai nemultumit de starea sa materiala, cu atat mai mult doreste sa se revolte.
          De asemenea, convingerea ca regele e proprietarul intregului stat este gresita pentru ca ar insemna ca statul exista pentru rege cand in realitate regele exista pentru stat. Natural este ca suveranul sa nu aiba alt scop decat sa isi serveasca poporul.
          Organizarea pe care Thomas Moore o zugraveste difera de cea curenta astfel incat autorul ne-o prezinta sub forma unei povestiri. Raphael Hythodaeus, navigator, care a descoperit in mijlocul oceanului insula Utopia povesteste prietenilor sai modul de organizare intalnit acolo: aceasta este impartita in orase care sunt centre ale populatiei, iar pamantul afectat lor in proportii egale, are scopul de a sluji la indestularea cetatenilor.
          De asemenea orasele sunt egale ca marime, cladite la fel si identice in ceea ce priveste institutiile. Structura populatiei e determinata foarte bine in diviziuni de marimi ce sunt date de viata in comun. Celula de baza o constituie perechea alcatuita dintr-un barbat si o femeie casatoriti. Interesant este faptul ca, desi este adminsa comunitatea bunurilor, acelasi lucru nu se poate spune despre comunitatea persoanelor, legiuitorii luand cele mai riguroase masuri pentru a feri casatoria de orice atingere.
          De exemplu, adulterul este pedepsit cu trecerea in randul sclavilor, iar in caz de recidiva la moarte. Cel putin zece si cel mult 16 perechi formeaza o familie condusa de un tata si o mama. Un neam pus sub conducerea unui filarh este alcatuit din 30 de familii. 200 de familii alcatuiesc un neam pus sub conducerea unui principe.
          Dupa ce am facut o scurta prezentare a diviziunii populatiei, voi face o scurta trecere in revista a regimului politic a acestui popor a carei impartire dupa cum vom vedea este foarte simpla. Astfel, atributiile conducatorilor familiei – tata si mama – se reduc la supravegherea ordinii interne, vietuirea in comun si cresterea copiilor. Conducatorul neamului care este filahul este ales pe un an cu precizarea ca acesta este deja un funtionar al statului.
          Printre atributiile sale enumeram supravegherea aplicarii legilor, hotararea impartirii muncii si produselor intre membrii neamului.
          Principele care este ales pe viata conduce toate afacerile celor 200 de neamuri in afara de treburile spirituale care sunt conduse pentru fiecare secta religioasa de un preot deosebit. Totalitatea acestor orase formeaza statul.
          Armonizarea intereselor tuturor este regulata de sfatul batranilor. In fiecare an si pe fiecare oras fiind alesi 3 batrani care se aduna si hotarasc atat in prima cat si in ultima instanta toate masurile cerute pentru bunul mers al orasului.
          Hotararile sfaturilor batranilor au putere executorie pentru toti cetatenii inclusiv funtionarii publici. Interesant este ca discutarea afacerilor statului in afara de adunarea legala este pedepsita cu moartea. Ceea ce priveste regimul politic al insulei Utopia putem spune ca aceasta este o democratie despotica, poporul avand dreptul sa aleaga mandatar dar nimic mai mult.
          El nu putea sa discute hotararile lor si nu avea dreptul sa isi manifeste parerile. Esenta democratiei moderne, libertatea cuvantului, fie scris, fie rostit, lipseste cu desavarsire din acest stat ideal. In aceasta societate ideala nu asistam la o avalansa de legi, ci ele sunt simple si scurte iar fiecare cetatean e obligat sa le cunoasca foarte bine.
          La fel ca si treburile statului discutarea legilor pe ascuns sau pe fata e pedepsita cu moartea. Sper deosebire de lumea reala pe insula Utopia nu exista un cod penal din doua motive: primul este acela ca intr-o societate in care toate trebuintele sunt satisfacute nivelul crimelor si delictelor este foarte scazut, si in al doilea rand pentru ca magistratii ar trebui sa judece dupa imprejurarile fiecarui caz in parte si nu dupa principii abstracte.
          In privinta serviciului militar vom face scurte precizari. Fiind o insula izolata in mijlocul oceanului, aceasta nu se teme de atacuri, deci nu intretine o armata. Serviciul militar nu exista, dar totusi locuitorii ei sunt obligati sa se initieze in tainele lui in caz de orice eventualitate.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 8 ori

nota totala 4.5

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales