TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Despre problema fericirii - Filozofie

 

1. Despre problema fericirii

 

 

Este  posibila  fericirea  ?
Putem noi sa jungem la acea multumire a dorintelor si realizare a scopurilor 
noastre in viata  ? 
Suntem  cu adevarat fericiti  ?
Aceste intrebari au fost,  sunt  si  vor fi atat timp cat va dainui oemnirea , iar raspunsurile vor fi  variate, unele in contradictie cu celelalte, unele in completarea altora. Si totdeauna va mai fi ceva de spus,  pentru ca sufletul omului doreste fericirea

Nu cred ca exista o definitie unica a fericirii, sau un singur criteriu de determinare a fericirii, caci sufletul omenesc e complicat si variabil de la individ la individ.  Asa cum spunea filosoful  Petre Andrei  “ Ceea ce provoaca fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici macar un motiv de multumire trecatoare, ceea ce descreteste o frunte si inveseleste un chip poate produce altcuiva durere,  caci un soare ce rasare intr-o parte, apune in partea cealalta “ .

Toti oamenii tind catre fericire, dar nu toti o concep la fel, de unde rezulta multimea teoriilor filosofice asupra fericirii.
Sub aspectul subiectiv,  fericirea poate fi studiata si sub o forma mai generala, mai obiectiva. Caci fericirea adevarata presupune o constiinta de sine dezvoltata care sintetizeaza datoria morala sociala cu aspiratia catre fericire .
A vorbi despre fericire inseamna a predica, a arata,  unde si cum  se poate gasi ea.  
Filosofii din antichitate au considerat fericirea ca un fenomen individual si dependent numai de individ, pe cand in timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea.
Aristotel  a facut din fericire  continutul binelui moral.
Platon credea ca fericirea e numai placerea purificata prin inteligenta.
Feuerbach a sustinut ca fericirea este izvorul oricarei morale si legea absoluta a vointei noastre.

 

 

Benedict de Spinoza spunea prin  “amor intellectualis Dei” : aceasta iubire produce fericirea;  ea e o parte din iubirea pe care o are Dumnezeu pentru om  si rezulta din cunostinta lui Dumnezeu.  Cunostinta aceasta da omului virtutea si fericirea . De aceea, dupa teoria lui Spinoza, fericirea poate fi atinsa daca omul este condus de idei clare, fara afecte si pasiuni.  Izvorul fericirii este in om, in ratiune.

Leibniz deduce fericirea din virtute, iar virtutea o identifica cu perfectiunea, iar perfectiunea cu dobandirea de cunostinte, de reprezentari cat mai clare .

Faust a cautat fericirea in gandire, dar nu a gasit decat dorul nespus de fericire.
Hutscheson leaga notiunea de fericire de sentimentele morale, dar sustine ca morala e victoria iubirii pure, neinteresate asupra celorlalte dorinte si sentimente.
Kant a exclus total fericirea din viata morala, fericirea fiind o notiune formala, valabila pentru domeniul transcendentului.

 

Fericirea adevarata nu e izvorata dintr-un singur fenomen psihic, ci din echilibrul sufletesc perfect, din abordarea tuturor celor 3 fenomene fundamentale psihice:  afectivitate , intelect, voluntarism. Aceste 3 fenomene reprezinta directia subiectivista, care deduce fericirea numai din sufletul omenesc.
Directia obiectivista considera  ca origine a fericirii, lumea exterioara, mediul inconjurator, sufletul uman fiind pur receptiv. Omul  nu-si poate gasi fericirea in el, ci este un fel de coarda ce vibreaza in mod placut sau dureros la imprejurarile exterioare.
Filosoful Petre Andrei in lucrarea sa “Opere sociologice”  considera 2 forme de obiectivism si anume:
a)     obiectivism teologic – predominant in antichitate si evul mediu – credinta in spirite bune si rele , in zei buni si rai, care ii puteau face fericiti sau nefericiti.
Fericirea era considerata ca produsul extazului religios. Plotin sustinea ca in starea extazica omul vine in contact direct cu Dumnezeu, care revarsa fericire asupra individului. Dumnezeu e forta, natura , iubire, fericire, durere. Deci, putem ajunge la fericire, la forta si iubire, numai prin cunostinta lui Dumnezeu, iar cunostinta cea mai perfecta e aceea pe care ne-o da Dumnezeu  prin revelatii, ce au loc in extaz (atunci cand se distruge dualismul dintre eu si non-eu, se inlatura granitele spiritului individual). Fericirea produsa prin extaz insa vine de la Dumnezeu, e obiectiva fata de sufletul nostru, caci e introdusa in om in mod inconstient, fara ca el sa fi facut  ceva pentru aceasta.    

 

b)    Obiectivism social – fericirea este in dependenta absoluta de mediul social, neglijand personalitatea omeneasca.
Fericirea e si in noi , caci imprejurarile exteriore le putem modifica noi – ele au valoarea pe care le-o dam noi.  Armonizarea sufletului cu mediul social, cu tendintele morale, stabilirea unui echilibru intre subiectiv si obiectiv – aceasta produce fericirea.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 14 ori

nota totala 10

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales