TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

DEZVOLTAREA RURALA IN ZONA VALIUG - Biologie

 

CUPRINS

 

 

 

I.                  INTRODUCERE

 

II.               CADRUL NATURAL

 

III.           ISTORICUL  COMUNEI

 

IV.            ÎNVĂŢĂMÂNTUL

 

V.               MUNCA CULTURALĂ

 

VI.            ARTA POPULARĂ

 

VII.        OCOLUL SILVIC

 

VIII.     TURISMUL

 

ANEXA I

 

ANEXA II

 

FOTOGRAFII

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

I. INTRODUCERE

 

 

            Într-o regiune pitorească admirabilă, la o depărtare de aproximativ 30 km spre SE de Reşiţa, se află liniştita staţiune Văliug. Întrucât în judeţul Caraş Severin predomină relieful montan, zona Văliugului oferă oaspeţilor săi un cadru natural de o frumuseţe unică, obiective de un deosebit interes turistic şi ştiinţific.
            Văliugul este o staţiune climaterică, care înca din anul 1879 a inceput să fie vizitată de oaspeţi veniţi din toate colţurile ţării.
            Comuna Văliug este situată pe şoseaua Reşiţa – Slatina-Timiş, accesul fiind posibil  pe şosea sau cu trenul pană în Slatina-Timiş iar de aici pe şosea prin satul Gărîna. Văliugul se întinde de-a lungul râului Bîrzava, începând de la aşezările din Crăinicel până la Hîrţu, acolo unde se bifurcă drumurile spre barajul Gozna(la dreapta) şi spre Gărâna (la stânga).
            Comuna Văliug (Franzdorf) ia naştere la 29 iunie 1793, prin stabilirea în zonă a 71 de familii provenite din regiunea Salzkommergut  - Austria,care împreună cu un număr mic  de români (olteni) formează locuitorii acesteia. O parte dintre ei au fost repartizaţi la Crivaia (Krivei), iar cealaltă parte în Poiana Văliugului (Iosefinental).
            Din punct de vedere turistic triunghiul format de lacurile de acumulare Trei Ape, Gozna şi Secu având în centru staţiunea Semenic constitue punctul de interes central permiţând desfăşurarea activităţilor turistice atât iarna cât şi vara.
            Zona Văliugului impresionează prin caracteristicile reliefului, dispunerea unităţilor acestuia în trepte de la vest spre est ce au influenţat etajarea vegetaţiei. Prin varietatea, bogaţia şi originalitatea ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos în urma florei.
            De asemenea se poate aminti prezenţa lacului de acumulure Văliug, care funcţioneaza din 1909, în scop energetic şi pentru alimentare cu apă, atât a comunei cât şi a oraşului Reşiţa.                                 
            Puţin mai târziu se înfiinţează Ocolul Silvic Văliug care aparţine de Direcţia Silvică Reşiţa. Pădurile acestui ocol au fost administrate de statul austro – ungar până în 1850, de Societatea de Căi Ferate (S.T.E.G) în 1855, care după anul 1919 se transformă în Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa (U.D.R), iar odată cu naţionalizarea, pădurile trec în administrarea statului român.Aceste păduri seculare au funcţii speciale de protecţie, având rolul de a ocroti prin existenţa lor acumulările de apă Gozna, Văliug şi Trei Ape, fiind de asemenea zonă tampon în jurul Parcului Naţiona : Cheile Caraşului – Semenic.
            Vizitând doar obiectivele urmărite în prezenta lucrare veţi rămâne sigur impresionaţi de ţinuturile acestei zone, zestre valoroasă pentru cei ce vor profita de binefacerile ei pentru viaţă şi desigur, cred că veţi reveni ori de câte ori veţi avea prilejul.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

II. CADRUL NATURAL

 

Aşezare

 

Întrucât în suprafaţa judeţului Caraş-Severin predomină relieful montan, zona Văliugului oferă oaspeţilor săi un cadru natural de o frumuseţe unică şi  obiective de un deosebit interes turistic şi ştiinţific.
Subzona Breazova - Crivaia  s-a conturat în jurul a două lacuri de acumulare Breazova, Gozna ( Văliug ) şi împrejurimi. Aici la poalelele Munţilor Semenic la o altitudine de 535 m, la 22 Km de Reşiţa se află o regiune pitorească admirabilă, în centrul căreia se găseşte Staţiunea Văliug.
Comuna Văliug s-a format în valea  largă a Bîrzavei, fiind înconjurată de dealuri cu păduri de brazi şi de molizi. Se întinde de-a lungul râului Bîrzava, începând de la aşezările din Crăinicel până la zona finală a parţii numită Hîrtii, la locurile unde se bifurcă drumurile  la dreapta spre Barajului Gozna, la stânga spre Gărîna.
Intrarea este marcată de sectorul denumit Poiana Văliugului pe numele său iniţial Iosefinental.
Vecini: fosta comună Cuptoare, actualmente cartier al municipiului Reşiţa, şi satul Gărâna, care aparţine de Brebu Nou.

 

 

Geomorfologie

 

Teritoriul administrat de Ocolul Silvic Văliug, este situat în sud-estul ţării, în provincia central-europeană, sub - provincia piemonturilor vestice, ţinutul Munţilor Banatului, districtul Munţilor Semenic. Acesta cuprinde păduri situate pe culmile ce pornesc din masivul Semenic spre nord, est şi vest şi direct din văile râurilor Bârzava şi Timiş, ocupând partea superioară a acestora.
Altitudinal, suprafaţa ocolului se situează între 500 m (Cotul Turcului) şi 1452 m (Vf. Gozna), altitudinea predominantă fiind cea de 85 m.
Expoziţia însorită ocupă 21%, umbrită - 32%, iar cea parţial însorită 47%.

 

Hidrologie

 

Teritoriul Ocolului Silvic Văliug este străbătut de două ape importante care au format două mari bazine hidrografice: Timiş şi Bârzava. Reţeaua hidrografică este densă iar cursurile de apă au un debit permanent şi în general constant datorită faptului că străbat o zonă aproape integral împădurită şi se alimentează din izvoarele bogate care ies din masivul Semenic.
Regimul hidrografic echilibrat şi debitul constant au făcut posibilă construirea în zonă, în perioada 1890 – 1968, unui sistem hidrografic complex format dintr-o reţea de canale şi apeducte şi patru lacuri de acumulare, dintre care trei pe teritoriul acestui ocol.
Primul lac de acumulare din sud-estul europei a fost construit aici în anul 1907 – 1909 (Lacul Breazova, cu dig zidit din piatră cu mortar de ciment).
            Pe Bîrzava se succed în ordine, din amonte de comuna Văliug până în apropierea Reşiţei următoarele lacuri:
1.      Lacul de acumulare Gozna ( în lucrări de cercetare apare şi sub denumirea de Breazova ), pus în funcţiune în 1953 are o suprafaţă de 66,2 ha şi un volum de apă de 11.997.000 m.c., fiind folosit pentru hidrocentralele Crăinicel şi Grebla  şi cu bazin turistic în cadrul complexului turistic Crivaia.
2.      Lacul de acumulare Văliug funcţionează din 1909 în scop hidroenergetic şi pentru alimentare cu apă. Are o suprafaţă de 12,6 ha şi un volum de 1.130.000 m.c. de apă.
3.      Lacul de acumulare Secu, construit în 1963 cu suprafaţa de 105,67 ha şi un volum de 15.132.000 m.c. apă, serveşte la alimentarea cu apă a municipiului Reşiţa având şi  rol de agrement în cadrul Staţiunii Turistice Secu.   

 

Climatologie
Ocolul Silvic Văliug este situat într-o zonă cu climă temperat-continentală, cu uşoare influenţe mediteraneene, cu ierni mai lungi, primăveri bogate în precipitaţii, veri destul de călduroase şi toamne relativ lungi şi secetoase.
Precipitaţiile sunt în general regulate şi abundente. Astfel, în intervalele de altitudine 500-700 m, 701-900 m şi 901-1350 m, precipitaţiile înregistrate se încadrează între limitele 900-1100 mm/mp/an, 1000-1200 mm/mp/an, respectiv 1200-1400 mm/mp/an. Numărul anual de zile cu strat de zăpadă este între 120 şi 160 la altitudini mai mari de 1000 m şi între 80-120 sub 1000 m.
Prima zi de îngheţ este în jurul datei de 15 octombrie, iar ultima zi de îngheţ este în intervalul 10-20 aprilie. Durata intervalului de zile fără îngheţ este, în medie, în jur de 185.
Climatul staţional local este moderat şi puternic modificat de formele şi elementele de relief, de diferenţele de altitudine, vânturi etc. Vânturile cele mai importante în regiune sunt Coşava, cu direcţie nord-estică, viteză medie 1,7 m/s şi Föhnul din direcţia sud-vestică, cu viteza medie mare de 1,7 m/s, care se manifestă în lunile de vară. Perioada de calm este de 25% şi cea de vânt de 75%.

 

Vegetatia

 

            Zona pădurilor este bine reprezentată, fagul ( Fagus silvatica ) constituind specia principală care determină aspectul general al pădurilor din zona muntelui Semenic. Acesta este prezent în amestec cu ulmul de munte (Ulmus montana), paltinul ( Acer pseudoplatanus ), iar în partea superioară se amestecă cu bradul ( Abies alba ) şi molidul ( Picea escelsa).
Predomină de asemenea pajiştile cu iarba câmpului ( Agrostis tenuis ), păiuşul roşu ( Festuca rubra ), ţepoşica ( Nardus stricta ) şi firuţa ( Poa violacea, Poa alpina ).
Se mai întâlnesc tufe de afin ( Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis idaea ), ienupăr ( Juniperus sibirica ), garofiţele de munte ( Dianthus sp. ), brânduşele ( Croccus banaticus ), cupele ( Gentiana excisa ) şi clopoţei ( Campanula persicifolia, C. napuligera), etc.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 108 ori

nota totala 9.29

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales