TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Bursa - Economie

 

Termenul desemnează o instituţie cu putere de autoreglementare, specifică economiei de piaţă liberă - bursa - ca formă organizată de schimb pentru mărfuri şi valori.
În esenţă, noţiunea indică locul de întâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri, în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei. Acest conţinut rezultă din definiţiile date în limbajul de specialitate.
Astfel „Legea română asupra burselor" din 1929 - „Legea Madgearu" - se arată că „bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi, industriaşi, producători, armatori şi asigurători în vederea negocierii valorilor publice şi private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor de tot felul" .
Prin urmare bursa este o piaţă, care se particularizează prin obiectul tranzacţiilor şi modul de organizare şi funcţionare.
În domeniul dreptului se apreciază că bursele sunt instituţii unde se negociază (se vând şi se cumpără) valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anumită şi numai de către anumiţi intermediari, sub supravegherea autorităţilor.
Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei ca structură de bază a economiei de piaţă moderne. Odată cu consacrarea bursei, relaţiile de schimb ajung la deplină extindere şi maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piaţă.

 

 

Caracteristicile pieţelor bursiere

 

Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici ce vor fi prezentate mai pe larg în cele ce urmează.

 

Piaţă de mărfuri: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru mărfuri, precum şi pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la începutul lor, pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse.
Bursele sunt centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri, titluri pe mărfuri, active monetare şi financiare, care au anumite caracteristici:
- sunt generice; se individualizează prin măsurare, numărare sau cântărire
- sunt fungibile; pot fi înlocuite unele prin altele
- au caracter standardizabil; marfa poate fi împărţită pe loturi omogene
- sunt depozitabile; permit executarea obligaţiilor contractuale la o anumită perioadă de la încheierea tranzacţiei
- au un grad redus de prelucrare; menţinerea caracterului de produs de masă, nediferenţiat, omogen.

 

Piaţă simbolică: Unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul bursei îl reprezintă asigurarea operativităţii tranzacţiilor comerciale şi financiare, realizarea acestora pe o bază standardizată. Necesitatea extinderii şi intensificării schimburilor a generat o tendinţă de dematerializare a mărfurilor, de la bunuri determinate fizic trecându-se la mostre şi eşantioane reprezentative. Pe măsura consacrării de uzanţe comerciale s-a trecut de la eşantion la tipuri şi denumiri uzuale, adică la calităţi abstracte de marfă, pe baza cărora se încheie tranzacţii comerciale. Astfel bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacţionare şi reduce negocierea la elementele sale esenţiale: sensul operaţiunii (vânzare sau cumpărare), marfa, cantitatea, preţul şi termenul de livrare.
Bursa nu mai este o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpără mărfuri fizice, ci o piaţă derivată pe care se vând şi se cumpără titluri pe marfă. Dovada existenţei mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianţi: recipisa (actul) de depozit pentru mărfurile aflate în antrepozite şi conosamentul pentru mărfurile încărcate pe vas. Transferul proprietăţii asupra mărfii, deci executarea obligaţiilor contractuale de livrare, se realizează prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu îşi asumă rolul de realizare a tranzacţiei în forma sa fizică, mişcarea mărfurilor având loc în afara acestei pieţe.

 

Piaţă organizată şi liberă: Bursa este o piaţă organizată în sistem de autoreglementare, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi respectate de către toţi participanţii. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea ei în scopul obţinerii unui sistem ce garantează caracterul liber şi deschis al tranzacţiilor comerciale şi financiare.
Nu pot fi tranzacţionate la bursă decât mărfuri sau valori pentru care există concurenţă liberă, pentru care oferta provine de la un număr suficient de mare de ofertanţi, cererea este solvabilă şi relativ constantă, astfel încât să nu apară posibilitatea unor concentrări în scopul manipulării preţului.

 

Piaţă reprezentativă: Bursa este o piaţă reprezentativă în care se stabileşte preţul mărfurilor pentru care ea constituie o piaţă organizată - cotaţia bursei - element ce serveşte drept reper pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care se desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

 

 

CONTRACTELE BURSIERE

 

Încă de la apariţia lor, bursele de mărfuri s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat. Procesul de dematerializare a mărfii a constituit primul mare pas spre tranzacţiile futures. Facilitarea stabilirii calităţii a contribuit la o dezvoltare a lichidităţii.
Fluctuaţiile ample şi neanticipate ale preţurilor pe pieţelor spot, împreună cu puterea limitată a participanţilor la aceste pieţe, au fost factori favorabili în apariţia tranzacţiilor forward şi futures.
Tipuri de contracte bursiere:
- contractul spot - are ca obiect o marfă prezentă, existentă în momentul încheierii contractului şi care urmează să fie livrată şi achitată imediat
- contractul forward - este un acord privat de a cumpăra sau a vinde, de a livra şi respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă, valută sau un activ financiar la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei
- contractul futures - este un angajament standardizat de a cumpăra sau vinde un activ, marfă, titlu financiar sau instrument monetar la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei, cu lichidarea la o dată viitoare
- opţiunile - contracte între un vânzător şi un cumpărător care dau dreptul dar nu şi obligaţia de a cumpăra sau a vinde la o anumită dată viitoare un activ, marfă, titlu financiar sau instrument monetar, drept obţinut în schimbul plăţii unei prime.

 

 

Contractul spot

 

Contractele spot sunt contracte de vânzare - cumpărare a căror executare are loc, teoretic, imediat după încheierea lor. Practic, ele sunt executate în termene cuprinse între 24 de ore şi 10 zile bancare şi presupun livrarea obligatorie a mărfii.
Marfa ce stă la baza contractului spot este:
- la vedere (adică există)
- disponibilă (nu e grevată de vreo obligaţie; de exemplu, gajul)
- prezentă (se află într-un depozit agreat de bursă)
Preţul de execuţie al contractului este cel stabilit în momentul încheierii tranzacţiei.

 

 

Contractul forward

 

Odată cu apariţia burselor, vânzătorii şi cumpărătorii aveau posibilitatea de a reduce nesiguranţa preţurilor printr-o vânzare forward cash. O vânzare forward cash sau un contract forward reprezintă o negociere privată în care vânzătorul şi cumpărătorul convin asupra unui preţ pentru o marfă care urmează să fie livrată în viitor. La contractele forward cash, marfa nu se putea transmite până la data de livrare prestabilită. Acum vânzătorul şi cumpărătorul au posibilitatea de a bloca un preţ cu mult timp înaintea executării contractului şi să elimine astfel incertitudinea cauzată de fluctuaţiile de preţ din această perioadă.

 

Certitudinea preţului conferă posibilitatea cumpărătorilor şi vânzătorilor să îşi anticipeze corect veniturile viitoare. Contractul forward a ajutat la scăderea riscului schimbării preţului şi a facilitat dezvoltarea pieţelor şi vânzarea mărfurilor.
Totuşi nu a dispărut riscul ca un comerciant (cumpărătorul mărfii) să nu-şi îndeplinească prevederile contractuale în cazul în care preţurile au scăzut dramatic, producătorul rămânând cu mărfurile pe stoc şi fără alt cumpărător. În cazul opus, dacă preţurile au crescut dramatic în perioada dintre contractare şi livrare, vânzătorul ar fi fost cel tentat să nu respecte contractul, în încercarea de a vinde altcuiva la un preţ mult mai mare decât cel care s-a stabilit în contract.
Pentru a rezolva problema garantării executării tranzacţiei, s-s dezvoltat o nouă metodă. Fiecare participant la o tranzacţie depozitează o sumă de bani la o a treia parte, neutră. Acest lucru dă siguranţa că fiecare parte va respecta contractul. Dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile cealaltă parte urmează să primească banii ca despăgubire pentru orice pierdere financiară.
Bursele şi-au dezvoltat standarde de calitate şi unităţi de măsură pentru fiecare marfă. Aceasta a dus la comercializarea (vânzarea şi cumpărarea) de contracte pe titluri de marfă care specificau cantitatea, calitatea, data scadenţei şi data de livrare a unei mărfi.
Cel mai reprezentativ exemplu de contract forward folosit zilnic de către fiecare este abonamentul la un ziar, pentru care se percepe preţul convenit anterior pe toată durata valabilităţii abonamentului (contractului).
Există câteva avantaje ale contractelor forward. Pe lângă avantajele evidente, cum sunt cunoaşterea exactă a sumei şi cantităţii pe care urmează să o primească, a nivelului calitativ şi a momentului livrării, certitudinea preţului este importantă deoarece un cumpărător îşi va cunoaşte costurile anticipat. Şi vânzătorul îşi va cunoaşte veniturile dinainte. Astfel, certitudinea preţului dă posibilitatea cumpărătorilor şi vânzătorilor să-şi anticipeze corect veniturile viitoare.

 

 

Contractele futures

 

Contractele forward standardizate s-au transformat în contracte futures. De exemplu, un contract futures pe grâu pentru iunie 2000 obligă vânzătorul să livreze cumpărătorului 20 de tone de grâu de o anumită calitate, la termenul de expirare a contractului; sau un contract futures pe dolari SUA pentru martie 2000 cere celui care îl vinde să livreze celui care l-a cumpărat 1000 de dolari la scadenţă.
Persoanele fizice sau juridice pot executa tranzacţii futures chiar dacă nu au intenţia de a face sau de a primi livrarea.
Deoarece contractele futures sunt standardizate, ele pot fi transmise de mai multe ori. Este necesară o metodă pentru a intersecta ultimul vânzător cu ultimul cumpărător. Operaţiunile de compensare ale casei de clearing a bursei au ajuns să înregistreze toate tranzacţiile şi livrarea documentelor de la vânzători la cumpărători. Această operaţiune facilita şi compensarea contractelor futures deoarece ele erau standardizate şi se puteau schimba între ele. De exemplu, o persoană care a cumpărat un contract futures poate să-l vândă eliminându-şi astfel poziţia deschisă de la agenţia de brokeraj la care a deschis contul de marjă. Compensarea a creat oportunitatea ca cei care doresc să execute contractul.
Posibilitatea de compensare este o caracteristică fundamentală a comerţului futures. Numai aproximativ 2% din totalul contractelor futures au ca rezultat o livrare fizică. O altă funcţie esenţială a casei de compensaţie este aceea de a se interpune între vânzător şi cumpărător la fiecare tranzacţie. În realitate, un vânzător vinde casei de compensaţie, iar cumpărătorul cumpără de la casa de compensaţie. Aceasta conferă integritate tuturor tranzacţiilor.
Elementele contractului futures sunt: simbolul contractului, unitatea de tranzacţionare, cotaţia, variaţia minimă de preţ (tick-ul), limitele de variaţie zilnică a preţului, lunile de livrare, ultima zi de tranzacţionare, ultima zi de livrare şi programul de tranzacţionare.
Standardizare contractelor şi crearea funcţiei de compensare au mărit eficienţa pieţei, permiţând o piaţă mult mai lichidă (una în care tranzacţiile să fie executate la preţul specificat sau la unul apropiat), oricine putând să intre şi să iasă rapid din piaţă. Cu cât preţul a mai rapid determinat şi piaţa e mai lichidă, cu atât ea devine mai eficientă.
Contractele futures (alături de opţiuni) sunt titluri financiare derivate. Ele dau naştere unor obligaţii contractuale ce pot fi stinse în două moduri: la scadenţă, prin livrare fizică, cash sau plata diferenţelor şi până la scadenţă, prin lichidarea lor la bursă.

 

Avantajele contractelor futures

 

Între contractele forward şi futures există o serie de deosebiri:
- contractele futures sunt standardizate;
- preţul variază zilnic în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă;
- spre deosebire de contractele forward, contractele futures au o piaţă secundară.

 

REGLEMENTARE
Legi comerciale
Legi specificeEMITENT ŞI GARANT_Casa de Compensaţie
Evenimentele externe pot influenţa volatilitatea preţului. Formarea burselor specializate a ajutat la stabilizarea marilor fluctuaţii de preţ, fluctuaţii datorate alternanţei surplusurilor de ofertă, cu momentele de criză. Totuşi în ciuda acţiunilor întreprinse pentru stabilizarea preţurilor mărfurilor, alţi factori puteau destabiliza cotaţiile.
Fenomenele naturale (seceta, inundaţiile, îngheţurile, insectele) puteau influenţa oferta de produse agricole. Războaiele pot face ca valutele multor ţări să fie mai riscante şi cu o valoare mai scăzută pe pieţele monetare ale lumii.
În cazul particular al României, deschiderea internaţională de după 1989 a pus economia românească centralizată şi ineficientă în competiţie cu economiile dezvoltate ale lumii. Competiţia, din start inegală, a dus la importuri masive de produse mai ieftine şi mai bune decât cele autohtone, acestea nefiind susţinute decât în mică măsură de exporturi şi de investiţii străine. Balanţa comercială deficitară astfel creată a dus la devalorizarea monedei naţionale.
Devalorizarea a avut diferite valori de la un an la altul, în funcţie de diversele politici monetare şi economice promovate de guvernele postrevoluţionare. Degradarea continuă a condiţiilor economice, favorizată de haosul legislativ şi de inconsecvenţa cu care a fost aplicată reforma, a condus la alternanţe de perioade de calm relativ, în care leul era susţinut administrativ, cu devalorizări bruşte şi importante.
Pieţele futures ajută la controlarea riscului. Atunci când o firmă, industrie sau sector comercial folosesc efectiv pieţele futures, ele nu fac altceva decât să-şi controleze riscul, care este un element al fiecărei afaceri. Aceasta se traduce prin costuri mai reduse pentru consumatori, pentru că o firmă bine condusă, de obicei poate să-şi aducă pe piaţă produsele sau serviciile la preţuri reduse, având costuri mai mici. Cu cât sunt mai puţine riscurile pe care trebuie să şi le asume o firmă, cu atât preţul final necesar pentru a obţine profit poate fi mai mic. Aceasta ilustrează cel mai bine sistemul de liberă iniţiativă, iar pieţele futures joacă un rol vital în acest proces.
Firmele care fac afaceri cu clienţi sau furnizori din străinătate sunt interesate de modul în care compania face faţă ratelor de schimb. Dacă se doreşte controlul fluctuaţiei riscului ratei de schimb astfel încât profitul să fie protejat se poate apela la hedging cu futures.
Pieţele futures sunt o parte a scenei afacerilor internaţionale. Folosite cu pricepere pieţele futures pot constitui un rol important în modul de a face afaceri.
Cadrul organizatoric al pieţei futures cuprinde instituţiile ce servesc direct această piaţă: bursa, firmele de brokeraj (agenţiile bursiere), casa de compensaţie, precum şi reglementarea legală a desfăşurării tranzacţiilor pe aceste pieţe. Dezvoltarea cadrului organizatoric al unei pieţe contribuie la eficientizarea acesteia prin îmbunătăţirea informaţiei de piaţă şi prin reducerea costurilor tranzacţiilor.
Cea mai importantă componentă rămâne instituţia bursei. Aceasta nu se angajează ca parte în tranzacţiile spot, forward sau futures ci funcţia ei primordială este de a crea un cadru eficient în care să acţioneze liber forţele pieţei, prin asigurarea următoarelor servicii şi facilităţi:
- un spaţiu fizic adecvat desfăşurării tranzacţiilor, care să răspundă particularităţilor mecanismului de licitaţie prin strigare deschisă sau de tranzacţionare computerizată;
- o reţea de telecomunicaţii eficientă care să asigure diseminarea instantanee pe plan naţional a informaţiilor privind preţurile şi volumul de tranzacţii din cadrul bursei respective, precum şi accesul facil la aceste informaţii;
- o înregistrare rapidă şi exactă a tranzacţiilor din incinta bursei, sistemele de marjă şi compensare eficiente, astfel încât participanţii la tranzacţii să poată realiza profiturile aferente poziţiilor lor futures;
- regulamente de funcţionare care să asigure condiţii egale şi corecte de participare la aceste pieţe;
- lansarea de contracte futures viabile, crearea şi introducerea de noi contracte, concomitent cu renunţarea la cele ce nu mai prezintă interes.
Deoarece pe piaţa bursieră mecanismele şi procedeele prin care aceştia acţionează sunt specifice, hedgerii şi speculatorii sunt recunoscuţi prin poziţia de pe care acţionează.
De remarcat că pe piaţa futures şi cu opţiuni nu au acces direct decât cei care sunt membri ai bursei. Aceştia, prin reprezentanţii lor (brokeri de ring, deckeri, runneri, agenţi de bursă), acţionează la ordinele clienţilor şi pot determina prin sfaturile şi opiniile lor direcţii de acţiune, deci ar putea influenţa într-o oarecare măsură piaţa. Pentru a preveni aceste situaţii, regulamentele conţin măsuri contra manipulărilor de orice fel. În plus, pe toate pieţele există reglementări precise dictate de necesitatea transparenţei operaţiunilor bursiere.
Pieţele futures s-au dezvoltat rapid şi reprezintă cele mai competitive pieţe existente în practică, îndeplinind funcţii economice şi sociale de mare importanţă.

 

 BURSA MONETAR-FINANCIARĂ ŞI DE MĂRFURI SIBIU

 

 

Prezentarea generală a BMFMS

 

Bursa Monetar-Financiară şi de Mărfuri Sibiu a fost înfiinţată în 14 decembrie 1994, având 11 acţionari care deţineau 17 cărţi de membru.
În iulie 1997 Bursa din Sibiu a devenit prima bursă futures şi de opţiuni din România, jucând un rol important în cadrul economiei de piaţă româneşti prin oferirea unor instrumente eficiente pentru managementul riscului.
Crearea primei burse futures din România a constituit o etapă de maximă importanţă în transformarea unei societăţi care se ocupă de intermedieri şi licitaţii, într-un centru naţional în care participanţii la piaţa bursieră au oportunitatea de a-şi acoperi riscurile sau de a specula modificarea preţurilor folosind titluri financiare derivate.
În prezent, capitalul social al BMFMS este de 500.000 USD, reprezentând aportul adus de cei 54 de acţionari care deţin 90 de cărţi de membru, fiecare carte de membru dând dreptul la un loc de broker în toate ringurile Bursei.
Cartea de membru (cartea de bursă = un pachet de 50 acţiuni BMFMS) dă deţinătorului ei dreptul de a efectua tranzacţii în oricare dintre ringurile Bursei.
Întrucât nu toate cele 90 cărţi de bursă sunt active, Asociaţia Bursei a hotărât să nu se mai emită alte cărţi de bursă, cei care doresc să desfăşoare activitate bursieră având posibilitatea să devină membri asociaţi prin cumpărarea sau închirierea uneia dintre cele 90 cărţi emise.
Preţul de adjudecare al unei cărţi de bursă la ultimele

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 275 ori

nota totala 7.67

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales