TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Bulbul rahidian - Biologie

Bulbul rahidian

 

 

             Bulbul rahidian (medulla oblongata) este aşezat în etajul posterior al cutiei craniene şi în partea cranială a canalului rahidian. El este continuarea măduvei spinării, de aceea se mai numeşte şi măduva prelungită. Are forma unui trunchi de con cu baza mare aşezată cranial, o lungime de circa 3 cm şi o greutate de 6-7g.

             Cranial, se termină la locul în care începe puntea lui Varolio, iar caudal limita este indicată de locul în care se încrucişează fibrele nervoase ce formează piramidele bulbare anterioare. Suprafaţa bulbului are o configuraţie asemănătoare configuraţiei externe a măduvei, în special în partea caudală.

             Pe faţa anterioară este şanţul median ventral pe laturile căruia sunt două cordoane numite piramide bulbare (pyramidum medullae oblongata), care se găsesc în continuarea cordoanelor ventrale ale măduvei. Ele sunt mai groase în partea cranială a bulbului şi mai subţiri în partea lui caudală. Pe partea laterală a fiecărei piramide este şanţul colateral ventral.

             Pe părţile laterale ale bulbului, lateral de şanţul colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale bulbului (funiculi laterale medullae oblongata) mărginite posterior de şanţul colateral dorsal. Fiecare cordon lateral se termină cranial printr-o umflătură ovală cu axul mare dispus longitudinal, care se numeşte oliva bulbară.

             Pe faţă posterioară, bulbul prezintă şanţul median dorsal. Pe laturile lui sunt cordoanele formate de fasciculele lui Goll (gracilis) şi Burdach (cuneatus), separate prin şanţul intermediar dorsal. În partea caudală a bulbului ele au aceeaşi dispoziţie ca în măduvă.

             În jumătatea cranială a bulbului, cordoanele formate din fasciculele lui Goll şi Burdach se depărtează de linia mediană orientându-se oblic în sus şi lateral şi determinând în prelungirea canalului ependimar formarea unei cavităţi care se numeşte ventriculul al IV-lea (ventriculus quartus).

             De la acest nivel, fasciculul lui Burdach se continuă cu o formaţiune care se numeşte corpul restiform (corpus restiforme) cu pedunculul cerebelos inferior, iar fasciculul lui Goll se continuă cu o formaţiune numită piramida posterioară.

             Structura bulbului rahidian are două caracteristici: existenţa ventriculului al IV-lea şi dispoziţia celor două feluri de substanţe.

             În interiorul bulbului rahidian, canalul ependimar se lărgeşte mult şi formează partea bulbară a ventriculului al IV-lea, ventricul ce este o cavitate aşezată între bulb, punte şi creierul mic; el are o formă rombică – de aceea se mai numeşte fosa romboidală. Partea bulbară are forma unui triunghi cu baza în sus. Ventriculul al IV-lea este situat în partea dorsală a bulbului, iar masa de substanţă nervoasă formează planşeul (podeaua) lui, pe care se observă un şanţ longitudinal numit fisura mediană posterioară (fissura mediana medullae oblongata), de la care pornesc în ambele părţi nişte dungi numite strii medulare (striae medullares). Fisura mediană posterioară împreună cu striile medulare poartă numele de calamus scriptorius.

             Ventriculul al IV-lea este acoperit dorsal, în porţiunea bulbară, cu o membrană epitelială foarte subţire.

             Substanţele albă şi cenuşie care se găsesc în alcătuirea bulbului, sunt expuse într-un mod caracteristic. Se ştie că unele din fibrele nervoase care formează piramidele anterioare se încrucişează la nivelul bulbului, adică trec dintr-o parte în cealaltă parte; această încrucişare se numeşte decusaţia piramidelor şi marchează limita caudală a bulbului. La nivelul bulbului rahidian se încrucişează şi unele fibre senzitive.

             Din cauza acestor încrucişări, substanţa albă a bulbului străbate prin masa de substanţă cenuşie, pe care o fragmentează. Se formează astfel fragmente de substanţă cenuşie înconjurate de fascicule de substanţă albă. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor ventrale se formează nuclei motori, din fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei vegetativi.           

 

             Bulbul îndeplineşte funcţia de conducere şi de centru nervos.

             Funcţia de conducere este realizată prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la măduvă sau encefal, sau care pornesc din bulb spre măduvă sau encefal. Bulbul reprezintă locul de trecere al căilor senzitive şi motoare dintre măduvă şi restul encefalului. El conduce excitaţiile care vin din măduva spinării şi trec la diferite segmente ale encefalului; de asemenea conduce impulsurile motoare care iau naştere la diferite niveluri ale encefalului şi trec la măduva spinării pentru a ajunge la organele efectuare. Caracteristic în această conducere este faptul că ea se face încrucişat, adică trece dintr-o parte în alta. Aceasta se poate constata astfel: secţionând jumătatea dreaptă a bulbului, se produce paralizia muşchilor din jumătatea stângă a corpului.

            Ca centru nervos, bulbul joacă un rol important în organism. El realizează, prin centrii săi, funcţiile principalelor organe ale corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita în urma modificărilor care au loc în celula nervoasă însăşi.

             Între centrii bulbari, cei mai importanţi sunt centrii unor funcţii vitale (centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii vasomotori), centrii unor funcţii digestive (centrul salivaţiei, centrul deglutiţiei, centrul masticaţiei, centrul suptului), centrii unor funcţii metabolice (centrul glicozuric), centrii unor reflexe de apărare (centrul strănutului, centrul tusei, centrul clipitului), centrii tonusului muscular.

            Centrii respiratori coordonează mişcările respiratoare. Se distinge un centru inspirator şi un centru expirator. Activitatea centrilor respiratori bulbari este reglată, atât prin excitaţiile primite pe calea nervilor centripeţi de la suprafaţă corpului sau din plămâni, cât şi pe calea umorală prin dioxidul de carbon adus de sânge. Centrii respiratori bulbari se găsesc în conexiune cu centrii din părţile superioare ale encefalului şi sunt influenţaţi de aceştia după cum şi ei ţin sub controlul lor centrii respiratori medulari.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 6 ori

nota totala 0

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1283)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales