ZORILE Din obiceiurile care se practic` la moartea ]i dup`, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practican\ii acestui obicei sus\in c` l-au mo]tenit din vremea lui Burebista.{ntruc[t acest gen de bocete pare straniu,fa\` de obiceiurile care se practic` la ora actual` [n multe zone ale \`rii se cuvin c[teva preciz`ri.Iat` ce concluzioneaz` Victor Kernbach : „Mitologia rom@neasc` [mparte universul nu [n „rai” ]i „iad” (care s[nt no\iuni cre]tine),ci [n cele dou` t`r[muri: t`r[mul acesta, adic` lumea real`, imediat`, palpabil`, supus` integral capacit`\ilor senzoriale omene]ti, ]i t`r[mul cel`lalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralel`, magic`, suprasenzorial`, detectabil` [n revela\iile ei, [ns` [n mod curent impalpabil` pentru om, o lume [n care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negre]it s` se [ntoarc` pe t`r[mul s`u, legea obligatorie func\ion[nd [n omul [nsu]i, sub forma chem`rii ob[r]iei lui.” Religia cre]tin` nu a reu]it s` elimine din obiceiurile str`mo]e]ti foarte multe obiceiuri ]i tradi\ii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligat` s` le preia ca atare, cu u]oare cosmetiz`ri.Cercet`rile efectuate [n decursul timpului au demonstrat aceste realit`\i.S` [ncepem cu cercet`rile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fa\`. „Sub cuv[ntul zori se [n\elege o specie anumit` de bocete, care s[nt cunoscute ]i uzitate, dup` c[te ]tiu eu p[n` acuma, numai [n Banat ]i care se c[nt` nemijlocit [nainte de rev`rsatul sau pe la rev`rsatul zorilor ]i mai ales [n prima diminea\` dup` repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,a]adar, parte de la z[nele Zori care se invoc` spre de]teptarea celui repauzat, parte de la timpul c[nd se c[nt`. Iar c[ntarea sau bocirea lor se exprim` prin verbul a c[nta. De aici vine c` [n unele p`r\i ac\iunea acestei specii de bocete se nume]te strig`tul sau strigarea zorilor, iar [n altele c[ntecul zorilor. {n ]irele urm`toare reproducem Zorile proprii, adic` numai acele bocete [n care se invoc` z[nele cu acest nume. {n comunele din jurul Maidanului ]i [ndeosebi [n Cacova ]i Varadia cum moare cineva [n familie ]i se l`\e]te vestea despre cazul mor\ii, prin comun`, m[ne [n zori, patru,]ase ori opt femei dintre cos[ngeni, - ori ]i str`ini – venind la casa celui mort se a]eaz` jum`tate la un clo\ ]i cealat` [n cel`lalt col\ de-a lungul casei ]i [ncep alternativ a striga Zorile c[nt[nd. Trupa prim` c[nt` cu un glas jalnic – p`trunz`tor strofa [ntreb`toare, iar cealalt` asemenea cu acela]i glas r`spunde : -- Zorilor,surorilor, M[ndrelor voi z[nelor ! Toate pe el mi-l petrec, Ian gr`bi\i voi de zili\i --Zorilor,surorilor }i pe Ion [l [nt[lni\i M[ndrelor voi z[nelor! }i-l [ntoarce\i [napoi Ian gr`bi\i voi de zili\i. S` vin` el iar cu voi Apoi bine voi s` face\i L-ast` lume luminat` Pe el [napoi s`-ntoarce\i De Dumnezeu bun l`sat`. L-ast` lume minunat` La v[nt,ploaie ]i la soare De bun Dumnezeu l`sat`. }i la ap` curg`toare. La v[nt ploaie ]i la soare --Noi, acum vezi c` gr`bim }i la ap` curg`toare; Iac` deloc c` zilim La fra\i,surori ]i la mam` Dar nu-ntoarcem [napoi Care pe ea cu dor o cheam`. Pe Ion a veni cu noi --Bine,c` noi o vom gr`bi Ci c` vremea ne-a venit }i de loc c` vom zili De pornit la r`s`rit Dar cine-n lume c` poate Unde-un m`r m[ndru-nflorit S`-mplineasc` doruri toate? De tot c` s-a ve]tejit. Ce ursita a ursit --Zorilor,surorilor, }i-n lume s-a [mplinit M[ndrelor voi z[nelor ! R`m[ne nestr`mutat, Ce gr`bi\i voi de zili\i Chiar ]i pentru [mp`rat. }i pe Ion [l desp`\i\i A pl[nge putem ]i noi De jocuri nejucate Dimpreun` ]i cu voi De lucruri nejucate Pl[nge\i ]i voi codrilor De flori mirositoare ? M[ndrelor p`durilor. D-albe ]i rumenioare Pl[nge\i ]i voi mun\ilor --Noi gr`bim, vezi de zilim }i voi m[ndre v`ilor. Nu pe Ion s`-l desp`\im Pl[nge\i ]i voi apelor, De jocuri nejucate Dimpreun` pietrelor. De lucruri nelucrate Pl[nge\i dobitoacelor, De flori mirositoare Dimpreun` lemnelor. D-albe ]i rumenioare Pl[ngi tu lun` ]i tu soare Ci c` vremea ne-a venit C[nd omul din lume moare Acum iar` de pornit Pl[nge\i ]i voi patru v[nturi C`ci, c[te flori [mpipesc, Din toate patru p`m[nturi. Toate pe una j`lesc. Pl[ngi o lime ]i alin` Toate lui se-nchin` cu dor. Clipa cu suspinuri plin` }i c[te din lume trec, C` o stea iar a c`zut }i din lume a trecut.
{n comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele ]i nevestele, care se adun` ca s` strige Zorile, le c[nt` mai [nt[i [n odaia, unde se afl` mortul,apoi ies afar` ]i se siue undeva la o [n`l\ime oarecare pe paie sau pe o claie de f[n ]i de acolo le c[nt` : --Zorilor Surorilor, Unde-a\i z`bovit De n-a\i [nflorit }i azi diminea\` Ca eri diminea\`? --Noi am z`bovit La Iele-am privit La Iele cu lacr`mi C` s-a desp`r\it T[n`ra M`riu\` De c`tre m`icu\` De c`tre t`icu\` De c`tre fr`\iori De c`tre surori?…
Textul acesta precum ]i cel al celorlalte bocete, care se mai c[nt` la aceast` ocazie e [nso\it de o melodie frumoas` ]i duioas`, [nc[t stoarce lacrimi de la to\i cei ce o ascult`. {n comunele Domanu ]i Colnic din Comitatul Cara]ului [n Banatul timi]an se adun` de naintea sau sub fere]tile casei, unde se afl` mortul, nou` femei c[nt`toare ]i post[ndu-se aicea [ncep a striga Zorile, ca s` ajute celui repauzat,doar` se de]teapt`. C` zorile s-au v`rsat }i el nu s-a de]teptat.
Sau s`-l conduc` la locuin\a etern`,unde nu este r`utate,unde nu e intrig` degr`d`toare,nu s[nt suspine,nu lacrimi de durere,ci via\` etern`. Femeile adunate,form[nd o grup`,[ncep cu glas armonios,dar totodat` ]i foarte duios a striga Zorile astfel:
--Scoal`-mi-te,scoal` ! El ap`-\i va da Sorioar` drag` C` doar vei uita Scoal` ]i te roag` Pe m`icu\a ta L-ale m[ndre Zori }i te [ndireapt` P[n-de nou` ori, Pe m[na cea dreapt` Ca s` nu gr`beasc`, Pe unde te vei duce Ca s` nu porneasc` Iar vei mai ajunge Cu tine la rai La pom [nflorit La rai La altu-mpupit. La vilai Tat`l va cerca Unde te a]teapt` Floricele-a-\i da M`icu\a ]i tata C` doar vei uita Fra\ii ]i surorele Fra\ii ]i surorile V[rstnicele tale. Multe neamurele. La f[nt[n` lin` Scoal` scump` drag`! La scaun de-odihn`. Scoal` ]i te roag` Scoal` scump` drag` La m[ndrele Zori Scoal` ]i te roag` P[n-de nou` ori }i la s[ntul soare S` nu mai z`boveasc` }i la v[nt de boare S` nu prea gr`beasc` S` nu prea gr`beasc` Raze a-]i ivi Zori de s`-]i iveasc` P[n`-\i va veni P[n-te vom griji M[ndru [ngerel P[n-te vom g`ti. Cu cel leg`nel Pr[nzi]or \i-om pune, S` te pui [n el. P[ne ]i legume. Atunci s` te gr`be]ti C-ai s` mergi departe S` c`l`tore]ti Pe c`i neumblate. La rai Pe c`i vei vedea Por\ile-s deschise, }i te-i sp`im[nta La vilai Cete de t[lhari Cu f`clii aprinse }i de vame]i mari }i mesele-ntinse. La v`mi c[nd vei trece Tu te-i a]eza Fric` vei petrece; Cu vin te-or uda, Dar tu vei lua Lumea vei uita. }i din s[n vei da Te-i r`scump`ra Cu nou` crei\ari De vame]i t[lhari.. Seama bine ia C` tu vei vedea Pe tat`l cel sf[nt Pe scaun odihnind
{n fine, [n alte p`r\i ale Banatului „Zorile mortului” se strig` (c[nt`) nu numai dup` repauzarea omului, ci mai v[rtos dup` [nmorm[ntarea lui,m[ne diminea\` [n v`rsatul zorilor. Disdiminea\` vin la casa mortului ]ase ori opt muieri c[nt`toare care se [mpart [n dou` p`r\i (grupe) apoi cu p`rul despletit se a]eaz` dinaintea casei mortului (ori [n curtea casei), de regul`,de c`tre r`s`rit.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|