|
ZORILE Din obiceiurile care se practic` la moartea ]i dup`, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete,Zorile,care au o vechime foarte mare,practican\ii acestui obicei sus\in c` l-au mo]tenit din vremea lui Burebista.{ntruc[t acest gen de bocete pare straniu,fa\` de obiceiurile care se practic` la ora actual` [n multe zone ale \`rii se cuvin c[teva preciz`ri.Iat` ce concluzioneaz` Victor Kernbach :
„Mitologia rom@neasc` [mparte universul nu [n „rai” ]i „iad” (care s[nt no\iuni cre]tine),ci [n cele dou` t`r[muri: t`r[mul acesta, adic` lumea real`, imediat`, palpabil`, supus` integral capacit`\ilor senzoriale omene]ti, ]i t`r[mul cel`lalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralel`, magic`, suprasenzorial`, detectabil` [n revela\iile ei, [ns` [n mod curent impalpabil` pentru om, o lume [n care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negre]it s` se [ntoarc` pe t`r[mul s`u, legea obligatorie func\ion[nd [n omul [nsu]i, sub forma chem`rii ob[r]iei lui.”
Religia cre]tin` nu a reu]it s` elimine din obiceiurile str`mo]e]ti foarte multe obiceiuri ]i tradi\ii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligat` s` le preia ca atare, cu u]oare cosmetiz`ri.Cercet`rile efectuate [n decursul timpului au demonstrat aceste realit`\i.S` [ncepem cu cercet`rile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fa\`.
„Sub cuv[ntul zori se [n\elege o specie anumit` de bocete, care s[nt cunoscute ]i uzitate, dup` c[te ]tiu eu p[n` acuma, numai [n Banat ]i care se c[nt` nemijlocit [nainte de rev`rsatul sau pe la rev`rsatul zorilor ]i mai ales [n prima diminea\` dup` repauzarea unui fecior,a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine,a]adar, parte de la z[nele Zori care se invoc` spre de]teptarea celui repauzat, parte de la timpul c[nd se c[nt`. Iar c[ntarea sau bocirea lor se exprim` prin verbul a c[nta. De aici vine c` [n unele p`r\i ac\iunea acestei specii de bocete se nume]te strig`tul sau strigarea zorilor, iar [n altele c[ntecul zorilor.
{n ]irele urm`toare reproducem Zorile proprii, adic` numai acele bocete [n care se invoc` z[nele cu acest nume.
{n comunele din jurul Maidanului ]i [ndeosebi [n Cacova ]i Varadia cum moare cineva [n familie ]i se l`\e]te vestea despre cazul mor\ii, prin comun`, m[ne [n zori, patru,]ase ori opt femei dintre cos[ngeni, - ori ]i str`ini – venind la casa celui mort se a]eaz` jum`tate la un clo\ ]i cealat` [n cel`lalt col\ de-a lungul casei ]i [ncep alternativ a striga Zorile c[nt[nd.
Trupa prim` c[nt` cu un glas jalnic – p`trunz`tor strofa [ntreb`toare, iar cealalt` asemenea cu acela]i glas r`spunde :
-- Zorilor,surorilor,
M[ndrelor voi z[nelor ! Toate pe el mi-l petrec,
Ian gr`bi\i voi de zili\i --Zorilor,surorilor
}i pe Ion [l [nt[lni\i M[ndrelor voi z[nelor!
}i-l [ntoarce\i [napoi Ian gr`bi\i voi de zili\i.
S` vin` el iar cu voi Apoi bine voi s` face\i
L-ast` lume luminat` Pe el [napoi s`-ntoarce\i
De Dumnezeu bun l`sat`. L-ast` lume minunat`
La v[nt,ploaie ]i la soare De bun Dumnezeu l`sat`.
}i la ap` curg`toare. La v[nt ploaie ]i la soare
--Noi, acum vezi c` gr`bim }i la ap` curg`toare;
Iac` deloc c` zilim La fra\i,surori ]i la mam`
Dar nu-ntoarcem [napoi Care pe ea cu dor o cheam`.
Pe Ion a veni cu noi --Bine,c` noi o vom gr`bi
Ci c` vremea ne-a venit }i de loc c` vom zili
De pornit la r`s`rit Dar cine-n lume c` poate
Unde-un m`r m[ndru-nflorit S`-mplineasc` doruri toate?
De tot c` s-a ve]tejit. Ce ursita a ursit
--Zorilor,surorilor, }i-n lume s-a [mplinit
M[ndrelor voi z[nelor ! R`m[ne nestr`mutat,
Ce gr`bi\i voi de zili\i Chiar ]i pentru [mp`rat.
}i pe Ion [l desp`\i\i A pl[nge putem ]i noi
De jocuri nejucate Dimpreun` ]i cu voi
De lucruri nejucate Pl[nge\i ]i voi codrilor
De flori mirositoare ? M[ndrelor p`durilor.
D-albe ]i rumenioare Pl[nge\i ]i voi mun\ilor
--Noi gr`bim, vezi de zilim }i voi m[ndre v`ilor.
Nu pe Ion s`-l desp`\im Pl[nge\i ]i voi apelor,
De jocuri nejucate Dimpreun` pietrelor.
De lucruri nelucrate Pl[nge\i dobitoacelor,
De flori mirositoare Dimpreun` lemnelor.
D-albe ]i rumenioare Pl[ngi tu lun` ]i tu soare
Ci c` vremea ne-a venit C[nd omul din lume moare
Acum iar` de pornit Pl[nge\i ]i voi patru v[nturi
C`ci, c[te flori [mpipesc, Din toate patru p`m[nturi.
Toate pe una j`lesc. Pl[ngi o lime ]i alin`
Toate lui se-nchin` cu dor. Clipa cu suspinuri plin`
}i c[te din lume trec, C` o stea iar a c`zut
}i din lume a trecut.
{n comuna Ecica, comitatul Torontal, fetele ]i nevestele, care se adun` ca s` strige Zorile, le c[nt` mai [nt[i [n odaia, unde se afl` mortul,apoi ies afar` ]i se siue undeva la o [n`l\ime oarecare pe paie sau pe o claie de f[n ]i de acolo le c[nt` :
--Zorilor
Surorilor,
Unde-a\i z`bovit
De n-a\i [nflorit
}i azi diminea\`
Ca eri diminea\`?
--Noi am z`bovit
La Iele-am privit
La Iele cu lacr`mi
C` s-a desp`r\it
T[n`ra M`riu\`
De c`tre m`icu\`
De c`tre t`icu\`
De c`tre fr`\iori
De c`tre surori?…
Textul acesta precum ]i cel al celorlalte bocete, care se mai c[nt` la aceast` ocazie e [nso\it de o melodie frumoas` ]i duioas`, [nc[t stoarce lacrimi de la to\i cei ce o ascult`.
{n comunele Domanu ]i Colnic din Comitatul Cara]ului [n Banatul timi]an se adun` de naintea sau sub fere]tile casei, unde se afl` mortul, nou` femei c[nt`toare ]i post[ndu-se aicea [ncep a striga Zorile, ca s` ajute celui repauzat,doar` se de]teapt`.
C` zorile s-au v`rsat
}i el nu s-a de]teptat.
Sau s`-l conduc` la locuin\a etern`,unde nu este r`utate,unde nu e intrig` degr`d`toare,nu s[nt suspine,nu lacrimi de durere,ci via\` etern`.
Femeile adunate,form[nd o grup`,[ncep cu glas armonios,dar totodat` ]i foarte duios a striga Zorile astfel:
--Scoal`-mi-te,scoal` ! El ap`-\i va da
Sorioar` drag` C` doar vei uita
Scoal` ]i te roag` Pe m`icu\a ta
L-ale m[ndre Zori }i te [ndireapt`
P[n-de nou` ori, Pe m[na cea dreapt`
Ca s` nu gr`beasc`, Pe unde te vei duce
Ca s` nu porneasc` Iar vei mai ajunge
Cu tine la rai La pom [nflorit
La rai La altu-mpupit.
La vilai Tat`l va cerca
Unde te a]teapt` Floricele-a-\i da
M`icu\a ]i tata C` doar vei uita
Fra\ii ]i surorele Fra\ii ]i surorile
V[rstnicele tale. Multe neamurele.
La f[nt[n` lin` Scoal` scump` drag`!
La scaun de-odihn`. Scoal` ]i te roag`
Scoal` scump` drag` La m[ndrele Zori
Scoal` ]i te roag` P[n-de nou` ori
}i la s[ntul soare S` nu mai z`boveasc`
}i la v[nt de boare S` nu prea gr`beasc`
S` nu prea gr`beasc` Raze a-]i ivi
Zori de s`-]i iveasc` P[n`-\i va veni
P[n-te vom griji M[ndru [ngerel
P[n-te vom g`ti. Cu cel leg`nel
Pr[nzi]or \i-om pune, S` te pui [n el.
P[ne ]i legume. Atunci s` te gr`be]ti
C-ai s` mergi departe S` c`l`tore]ti
Pe c`i neumblate. La rai
Pe c`i vei vedea Por\ile-s deschise,
}i te-i sp`im[nta La vilai
Cete de t[lhari Cu f`clii aprinse
}i de vame]i mari }i mesele-ntinse.
La v`mi c[nd vei trece Tu te-i a]eza
Fric` vei petrece; Cu vin te-or uda,
Dar tu vei lua Lumea vei uita.
}i din s[n vei da
Te-i r`scump`ra
Cu nou` crei\ari
De vame]i t[lhari..
Seama bine ia
C` tu vei vedea
Pe tat`l cel sf[nt
Pe scaun odihnind
{n fine, [n alte p`r\i ale Banatului „Zorile mortului” se strig` (c[nt`) nu numai dup` repauzarea omului, ci mai v[rtos dup` [nmorm[ntarea lui,m[ne diminea\` [n v`rsatul zorilor.
Disdiminea\` vin la casa mortului ]ase ori opt muieri c[nt`toare care se [mpart [n dou` p`r\i (grupe) apoi cu p`rul despletit se a]eaz` dinaintea casei mortului (ori [n curtea casei), de regul`,de c`tre r`s`rit.
Pentru a vedea tot referatul CLICK AICI
|
