TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Analiza mediului extern - Economie

Analiza mediului extern

 

Prin mediul extern al întreprinderii se înţelege ansamblul factorilor externi acesteia, factori a căror existenţă este susceptibilă de a-i influenţa comportamentul şi performanţele sale, afectând-o într-un fel sau altul. Deoarece impactul poate fi direct (acţiunile concurenţei) sau indirect (schimbări generale în climatul de afaceri), analiza mediului extern trebuie realizată în două contexte diferite: contextul concurenţial (mezomediul), generat de elemente aflate în imediata vecinătate a organizaţiei şi caracterizat prin posibilităţi sporite de influenţare a acesteia, respectiv contextul general (macromediul), mai îndepărtat şi cu posibilităţi mai reduse de influenţă asupra întreprinderii.

 

Scopul procesului de analiză a mediului extern

 

 

Analiza mediului extern vizează studiul acelor variabile majore prin care mediul imediat sau cel lărgit influenţează întreprinderea, furnizând diagnosticului informaţii asupra situaţiei strategice complementare în raport cu cele oferite de analiza internă. Fie că sunt realizate in cadrul contextului concurenţial, fie că privesc contextul general al macromediului, analizele realizate la acest nivel au scopul de a sesiza oportunităţile şi ameninţările care există, dar şi de a identifica factorii cheie de succes ai sectorului  de activitate, veritabile variabile strategice externe pe care toate întreprinderile trebuie să le cunoască şi să le stăpânească pentru a supravieţui.
O oportunitate reprezintă o evoluţie a mediului extern apreciată ca având un efect pozitiv asupra întreprinderii. De exemplu, apariţia unor noi pieţe sau a unor noi tehnologii reprezintă cele mai clasice oportunităţi pentru o firmă. O oportunitate este cu atât mai notabilă cu cât probabilitatea de succes şi atracţia ei sunt mai ridicate şi cu cât este mai rapid sesizată decât concurenţii.
O ameninţare reprezintă o evoluţie a mediului extern cu efect previzibil negativ pentru întreprindere. O scădere continuă a puterii de cumpărare a populaţiei în condiţiile economice actuale reprezintă practic o ameninţare majoră pentru toate întreprinderile. O ameninţare este cu atât mai gravă cu cât are şanse mai mari de a se produce şi cu cât afectează mai profund competitivitatea întreprinderii în cazul în care ea devine realitate.
 Câteva tipuri de ameninţări şi oportunităţi potenţiale ale mediului extern al unui sistem de afaceri:
ameninţări: tendinţa substituirii produselorl, diminuarea resurselor de materii prime, deschiderea pieţei naţionale pentru produsele străine, diminuarea subvenţiilor pentru export, creşterea preţurilor şi reducerea puterii de cumpărare.
oportunităţi: creşterea unei anumite pieţe cu 30%, creşterea comerţului internaţional, noi sisteme de transport mai economice, apariţia unor tehnologii şi a unor echipamente mai performante.

 

Analiza contextului concurenţial pentru întreprindere

 

Analiza contextului (mediului) concurenţial este utilă în evaluarea oportunităţilor şi ameninţărilor generate de acele elemente (indivizi, grupuri sau organizaţii) care influenţează direct întreprinderea, sau pot fi influenţate semnificativ de către aceasta. Ea presupune, într-o primă fază, definirea cadrului de referinţă în care se vor desfăşura analizele următoare, deci alegerea corectă a câmpului de lucru. Odată acest cadru ales, analiza se va axa apoi pe studiul forţelor concurenţiale care-l afectează, deoarece rezultanta acestor forţe determină performanţele sale potenţiale.

 

Definirea cadrului de referinţă

 

Definirea cadrului de referinţă presupune în primul rând o delimitare precisă a pieţei geografice de referinţă. M.Porter consideră că piaţa de referinţă poate fi identificată cu ajutorul indicilor de import şi a celor de export, calculaţi cu formulele:
Ii =  x 100,    respectiv  Ie =  x 100.

Dacă cei doi indici sunt inferiori valorii de 10%, piaţa de referinţă a firmei o reprezintă spaţiul naţional; în cazul în care ei au valori cuprinse între 10 şi 50%, analiza trebuie efectuată atât la nivel naţional cât şi la nivel regional sau mondial; la valori ale indicilor superioare lui 50%, piaţa analizată trebuie să fie cea mondială.

O dată definită piaţa de referinţă, trebuie apoi realizat un demers de segmentare externă, demers care vizează determinarea arenei, a sectoarelor şi segmentelor strategice în care firma acţionează, permiţând deci o vizualizare a panoramei strategice a firmei.
Analiza contextului concurenţial trebuie condusă după un proces iterativ: întâi global pe întinderea sectoarelor vizate, ajungând în cele din urmă la analize precise pe fiecare segment strategic identificat.

 

Analiza forţelor concurenţiale ( analiza structurală)

 

          În mediul său concurenţial, firma este supusă unui system de forţe după aceleaşi principii după care, în mecanică, un ansamblu de forţe acţioneayă asupra unui sistem de puncte materiale. Ea va fi deci influenţată atât de un sistem de forţe interioare, reprezentând acţiunile mutuale pe care diferitele elemente ale sistemului le exercită asupra sa, cât şi de un sistem de forţe exterioare, care acţionează asupra sistemului datorită altor elemente ce nu aparţin acum acestuia, dar pe care el le poate asimila în viitor.

          În principal, analiza forţelor concurenţiale are în vedere anticiparea modului în care se vor deplasa factorii aflaţi la baza acestor forţe şi de a reacţiona corespunzător la deplasarea lor. Analiza trebuie orientată către determinarea forţelor esenţiale ale sectorului analizat, către studiul mărimii şi sensului acestor forţe, cât şi spre cunoaşterea posibilităţilor pe care le are firma de a le influenţa.
          Chiar dacă intensitatea competiţiei diferă de la un sector la altul, ea este determinată în general de aceleaşi forţe de bază, reprezentate practice de entităţi identice. Aceste forţe sunt: gradul de rivalitate între concurenţii existenţi, ameninţarea noilor intraţi, presiunea exercitată de produsele de substituţie, puterea de negociere a clienţilor şi cea de negociere a furnizorilor.

 

1) Gradul de rivalitate între concurenţii existenţi

          Confruntaţi cu aceleaşi probleme şi expuşi în general aceloraşi riscuri, concurenţii dintr-un sector luptă unii împotriva altora pentru obţinerea unor poziţii avantajoase, iar rivalitatea lor poate îmbrăca diverse forme: concurenţă prin preţ, bătălii publicitare, introducerea de produse noi, ameliorarea serviciilor sau garanţiilor pentru clienţi. O rivalitate intensă este în beneficiul clienţilor şi evident în detrimentul rentabilităţii concurenţilor existenţi.
Rivalitatea intensă este după Porter rezultatul acţiunii unui complex de factori structurali, care se găsesc în strânsă legătură unii cu alţii:
-         prezenţa unui număr ridicat de concurenţi sau a unor concurenţi de dimensiuni relativ egale, face deseori neobservată sporirea numărului "rebelilor", care consideră că acţiunile lor nu vor fi observate de firmele rivale ;
-         ritmul lent de dezvoltare al sectorului, care determină firmele concurente să se angajeze într-o luptă aprigă pentru cote de piaţă ;
-         costurile fixe înalte obligă firmele sa-şi utilizeze complet capacităţile de care dispun, ceea ce duce deseori la diminuarea sensibilă a preţurilor, mai ales in condiţiile unui exces de capacitate;
-         lipsa diferenţierii determină deseori cumpărătorii ca în alegerile lor să se axeze pe preţ şi calitate, generând astfel o concurenţă putemică ;
-         diversificarea concurenţilor şi mizele strategice înalte generează comportamente diferite în sector ;
-         barierele înalte de ieşire din sector obligă unele firme să rămână şi să continue lupta aici, chiar dacă câştigul lor este redus sau înregistrează pierderi.

 

2) Ameninţarea noilor intraţi

 

Noii intraţi reprezintă firme care pot intra sau care au intrat deja in sector, concurând firmele existente. Aceştia aduc cu ei noi capacităţi strategice şi dorinţa de a cuceri părţi de piaţă.
După Porter, principalele tipuri de bariere de intrare într-un sector sunt:
-         economiile de scară (sau de talie), adică fenomenul de scădere a costurilor medii pe termen lung datorat creşterii volumului producţiei şi vânzării, care-l obligă pe noul intrat să pătrundă pe piaţă fie pe scară mare, caz în care este posibilă o reacţie puternică a firmelor concurente, fie pe scară redusă, caz în care el este nevoit să accepte un dezavantaj de cost, ambele variante fiind deci indezirabile ;
-         diferenţierea prin produs realizată de firmele ce operează pe piaţă ;
-         nevoia de capital, deci necesitatea de a investi resurse financiare considerabile pot constitui bariere serioase în special în sectoarele în care costurile ridicate de publicitate sau cercetare-dezvoltare nu mai pot fi recuperate;
-         costurile de schimbare a partenerului de afaceri, adică costurile cu care se confruntă cumpărătorul atunci când trece de la produsul unui furnizor la produsul altui furnizor;
-         accesul la canalele de distribuţie;
-         dezavantaje de cost faţă de clienţii existenţi pe piaţă;
-         politica guvernamentală dusă de stat în domeniul eliberării licenţelor, limitării accesului la materiile prime, reglementării şi restricţionării anumitor activităţi poate avea efecte directe sau indirecte asupra noilor intraţi, limitând sau împiedicând intrarea în sector.
3) Presiunea exercitată de produsele de substituţie

 

Produsele de substituţie sunt cele care îndeplinesc o funcţie identică cu cea a produsului  analizat.
Cele mai întâlnite astfel de produse sunt:
-         cele unde evoluţia merge în sensul unei ameliorări a raportului calitate-preţ în comparaţie cu ce propune actualmente sectorul ;

-          cele care sunt fabricate de sectoare cu profituri ridicate şi unde marja scăderii preţului devine importantă.

 

4) Puterea de negociere a clienţilor

 

Clienţii încearcă să obţină reduceri de preţ negociind servicii mai întinse şi de mai bună calitate şi aţâţând rivalitatea între concurenţii existenţi. Acţiunile lor pot avea un efect substanţial asupra rentabilităţii sectorului, iar intensitatea lor este în funcţie de puterea deţinută de fiecare grup.
Dupa Porter, un grup de cumpărători poate fi considerat puternic dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
-         este un grup concentrat sau achiziţionează o cantitate mare din produsele vânzătorului;

-         produsul achiziţionat necesită importante cheltuieli de aprovizionare sau are o pondere semnificativă în totalul achiziţiilor făcute de cumpărător;

-         produsele achiziţionate din sectorul de activitate sunt standard sau nediferenţiate;
-         când se confruntă cu un cost redus de schimbare al partenerului de afaceri;
-         când obţine profituri reduse şi vrea deci sa-şi reducă cheltuielile de aprovizionare;
-         când produsul realizat de sectorul de activitate nu este important pentru calitatea produselor a serviciilor cumpărătorului;
-         când cumpărătorul dispune de informaţii complete despre cerere, preţurile de pe piaţă şi chiar costurile furnizorului (el dispunând astfel de o putere mai mare de negociere).
 
5) Puterea de negociere a furnizorilor

 

Furnizorii, crescând preţul, reducând calitatea şi modificând condiţiile de livrare a produselor lor, au posibilitatea de a reduce rentabilitatea sectorului. Mâna de lucru poate fi de asemenea considerată ca un furnizor capabil de a exersa o mare influenţă în diferite sectoare. Angajaţi extrem de competenţi sunt greu de găsit pe piaţă, cum dealtfel o mână de lucru sindicalizată poate, prin negocieri, sa-şi prevaleze o parte substanţială din profitul sectorului.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 1072 ori

nota totala 7.5

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales