TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE - Economie

CURS 8                                                     ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI
ASIGURAREA RISCURILOR FINANCIARE
ŞI POLITICE
          Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relaţiilor economice şi financiare care se derulează între agenţii economici pe plan intern şi, cu deosebire, pe plan internaţional, de abilitatea debitorului de a face faţă sau nu obligaţiilor sale la scadenţa convenită în raport cu creanţa creditorului.
          Aceste riscuri pot fi structurate în:
1.   riscuri comerciale;
2.   riscuri generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale;
3.   riscuri politice;
4.   riscuri valutare.
          1. Riscurile comerciale se pot manifesta atât în tranzacţiile interne, cât şi în cele internaţionale, şi constau în deteriorarea sistemului financiar al cumpărătorului astfel încât acesta ajunge în starea de imposibilitate de plată a sumei datorate la scadenţă. Uneori, neonorarea obligaţiilor de plată poate constitui rea credinţă din partea cumpărătorului.
          2. Riscurile generate de forţa majoră şi provocate de calamităţi naturale sunt, în general, imprevizibile şi se manifestă prin fenomene naturale sau cauzate de o forţa majoră care pun cumpărătorul în imposibilitate de plată faţă de furnizor (cutremur, inundaţii).
          3. Riscurile politice constau în evenimentele social-politice, independente de voinţa şi solvabilitatea cumpărătorului, care îl impiedică să-şi onoreze obligaţiile de plată faţă de furnizor (război, greve).
          Sunt situaţii când împotriva ţării importatorului sunt instituite măsuri cu caracter politic de către terţe ţări, cum este cazul embargo-ului.
          Riscurile politice pot constituite şi de diverse măsuri luate de autorităţile publice ale statului în care se află partenerul, concretizate în efecte ca:
·        restrângerea importurilor,
·        limitarea transferului valutar,
·        sechestrarea sau rechiziţionarea unor bunuri aparţinând agentului economic asigurat, s.a.
 Tot în această categorie se încadrează şi cazul neonorării plăţii la termen de către importatorii publici.
4. Riscurile valutare se manifestă în cazul unor tranzacţii comerciale internaţionale. Pentru aceasta, în contract se prevede posibilitatea plăţii în altă valută decât cea luată în vedere la încheierea contractului, deoarece se poate modifica raportul de schimb pe parcursul perioadei dintre momentul încheierii contractului şi momentul plăţii.
Acest tip de riscuri are mai multe forme:
·        riscul de schimb valutar;
·        riscul creşterii costurilor de fabricaţie al mărfurilor contractate datorită inflaţiei;
·        riscul fluctuaţiei ratei dobânzii (dobânda are tendinţă de majorare, iar acest lucru este în dezavantajul importatorului, creditorului).
          În practică s-au instituit două forme de asigurare specifice riscurilor de import-export:
I.                  asigurarea riscurilor financiare;
II.               asigurarea riscurilor politice.

I.                  Asigurarea riscurilor financiare

 

          Asigurarea riscurilor financiare este o forma de asigurare complexă, putând avea un câmp de manifestare şi pe plan intern, dar, în deosebi, se manifestă pe plan internaţional.

          În sistemul asigurărilor pentru riscurile financiare se disting:
a.   asigurarea creditelor, respectiv:
a.1. asigurarea creditelor interne;
a.2. asigurarea creditelor de export;
a.3. asigurarea ratelor la credite;
a.4. asigurarea creditelor pentru investiţii;
b.    asigurarea de garanţii (de cauţiune);
c.    asigurarea de fidelitate.
          a. În cadrul acestor asigurări, un loc deosebit îl ocupă asigurarea creditelor care au drept scop protejarea comercianţilor şi producătorilor împotriva daunelor financiare generate de insolvabilitatea cumpărătorilor.

          Primele încercări de asigurare a creditelor s-au facut în Franţa, în 1850, dar prima societate de asigurări specializată, care a procedat la preluarea riscurilor respective, a fost American Credit Indemnity Company - 1893.

          Asigurarea de credite este specifică economiei de piaţă care presupune existenţa unui sistem de credite dezvoltat.

          În ţara noastră s-a practicat, înainte de 1989, numai asigurarea de credite de export, dar, în procesul de tranziţie, asigurarea de credite s-a amplificat.
         
a.1. Asigurarea de credite interne
Aceasta se impune în condiţiile unei pieţe concurentiale, constituind un instrument care facilitează protecţia vânzătorului faţă de riscul de insolvabilitate al debitorului, dar şi protecţia băncii care a acordat creditul.
          Asigurarea de credite se referă la riscurile potenţiale în toate etapele procesului de producţie şi de distribuţie.
Poliţa emisă variază în funcţie de legislaţia şi de uzanţele din fiecare ţară, putându-se utiliza într-o tranzacţie individuală sau într-un flux de afaceri continuu.
          O alternativă este poliţa specială, care asigură un număr de tranzacţii, cu unul sau mai mulţi cumpărători, stabilite pe o perioadă de 12 luni.
          O alta alternativă este poliţa generală pe cifra de afaceri, pe credit, prin care se asigură toate afacerile realizate pe o perioadă de timp            (de regulă 12 luni). Pentru emiterea unei astfel de poliţe, societatea de asigurări face investigaţii în privinţa agentului economic cu privire la:
·        volumul afacerilor în anul anterior;
·        volumul creditelor anterioare;
·        structura şi bonitatea cumpărătorilor;
·        volumul creditelor furnizor;
·        volumul tranzacţiilor estimate pe perioada de asigurare.
Poliţa de asigurare de credite interne nu acoperă integral paguba prin intermediul despăgubirilor. Asiguratul suportă până la 20 - 25 % din pierdere, practicându-se sistemul despăgubirilor limitate prin franchisă.
Suma asigurată o poate constitui, după caz:
·        cifra de afaceri a asiguratului în perioada de referinţă;
·        volumul tranzacţiilor cu partenerii nominalizaţi.
          În practica ţării noastre, asigurarea de credite interne este redusă.
         
a.2. Asigurarea de credite externe
Contractul de export are ca obiect: livrarea de mărfuri, executarea de lucrări sau prestarea de servicii, cesiunea de licenţe şi brevete de invenţii în favoarea unor cumpărători sau beneficiari străini.
          Întrucat, cel mai adesea, părţile contractante convin, prin contract, asupra unui decalaj între momentul livrării şi momentul plăţii, furnizorul acordă cumpărătorului extern un credit comercial şi, deci, furnizorul îşi asumă atât riscul exportatorului pe credit, cât şi efectele de trezorerie ale operaţiilor de export cu plata la termen.
          Acest fapt implică blocarea resurselor financiare ale furnizorului o perioadă de timp, iar deblocarea impune apelul la credite bancare.
Asigurarea creditelor bancare se corelează cu mecanismul formelor pe care le îmbracă creditele la export:
n    credit - furnizor;
n    credit - cumpărător;
n    credit - ajutoare din resurse publice.
Asigurarea creditelor de export acoperă o multitudine de riscuri care, privite prin prisma momentului în care se pot produce, sunt grupate în:
n    riscuri premergătoare semnării contractului;
n    riscurile ulterioare semnării contractului.

          Concurenţa tot mai puternică pe plan internaţional determină agenţii economici să lanseze oferte ferme, valabile o anumită perioadă de timp.

          Modificarea condiţiilor economice, în perioada de valabilitate a ofertei (preţ, dobândă, curs valutar), poate genera, pentru exportatori, în cazul încheierii unor contracte comerciale, o serie de pierderi care nu pot fi recuperate de la importatori.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 1011 ori

nota totala 7.65

autor: dan


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales