TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

APLICAREA LEGII PENALE IN TIMP - Drept

1. Preliminarii

Principiile care guverneaza aplicarea legii penale in timp sunt menite sa dea solutii problemelor de interactiune a timpului cu faptele infractionale, adica sa determine legea penala aplicabila:

-         cand infractiunea s-a savarsit si se judeca sub imperiul aceleiasi legi;

-         cand  fapta la data cand s-a savarsit nu era infractiune, dar o lege ulterioara o considera infractiune;

-         cand fapta la data savarsirii era infractiune dar pana la judecarea ei ori exeecutarea pedepsei pronuntate pentru acea infractiune intervine o lege care scoate in afara licitului penal fapta comisa;

-         cand fapta savarsita sub o lege este considerate infractiune, dar pana la judecarea ei definitive intervin una sau mai multe legi, care prevad fapta ca infractiune;

-         cand dupa aplicarea definitive a pedepsei pentru o infractiune, intervine o lege noua care prevede o pedeapsa mai mica decat cea aplicata sub legea veche ori cu limite mai reduse decat legea veche;

-         cand infractiunea se savarseste sub impeeriul unei legi penale temporare sin u este judecata pana la iesirea din vigoare a acesteia.

Raspunsuri la problemele de mai sus le gasim in principiile de aplicare a legii penale in raport cu timpul prevazut in codul penal roman art. 10-16

 

2. Principiul activitatii

Este un principiu de baza al apararii legii penale in timp, ce da expresie si decurge din principiul legalitatii, ce corespunde nevoilor de aparare sociala ca si al apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.

Potrivit acestui principiu legea penala se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare.

Intrarea in vigoare a unei legi penale, de regula, coincide cu publicarea ei in Monitorul Oficial.

Intrarea in vigoare a unei legi penale poate avea loc si la o data ulterioara publicarii ei – cand se prevede o astfel de data in respectiva lege. Intrarea in vigoare a legii penale la o data ulterioara publicarii ei poate fi determinate de:

a)      necesitatea creerii unui timp (vacatio legis – repausul legii) pentru a putea fi cunoscuta atat de destinatari cat si de catre organele de aplicare;

b)      pentru a da posibilitate indivizilor sa se conformeze noilor exigente penale

Exemplul de legi penale ce au intrat in vigoare la o data ulterioara publicarii.Codul penal actual a fost adoptat la 21 iunie 1968, iar in vigoare a intrat la 1 ianuarie 1969 potrivit si dispozitiei (art. 363 C.p.). Legea privind economia vanatului si vanatoarea din 12 noiembrie 1976, prevedea in dispoziti din art. 43, al. 1, ca va intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii.

Prin publicare se realizeaza o mai buna cunoastere a legii si nimeni nu va putea invoca, in caz de incalcare, ca nu au cunoscut-o (nemo censeturi ignorare legem)
Iesirea din vigoare are loc prin abrogare

Abrogarea dupa intinderea ei poate fi totala – cand intreaga lege este scoasa din vigoare si partiala, cand doar o parte din lege este scoasa din vigoare.

Abrogarea, dupa caracterul ei poate fi : expresa – si tacita. O abrogare este expresa cand se prevede de legea de abrogare, ce anume se scoate din vigoare :legea nr…., art….al…, iar aceasta trebuie sa fie regula in dreptul penal. Abrogarea este tacita sau implicita cand aceasta se desprinde din economia legii, ori a normelor ce privesc aceleasi relatii sociale de aparare, prevazand aceleasi fapte ca infractiuni, cu aspecte deosebite de legea anterioara in ce priveste conditiile de aplicare a unei institutii penale ori un nou regim de sanctionare pentru minori

Intre intrarea in vigoare si iesirea din vigoare, legea penala este activa, se aplica faptelor savarsite in acest interval de timp.

Aplicarea legii penale active nu ridica probleme daca infractiunea s-a savarsit si se judeca in timp ce este in vigoare aceeasi lege penala

a)              Probleme speciale se pun in cazul infractiunilor ce incep sa fie savarsite sub

incidenta unei legi si se epuizeaza sub incidenta altei legi . Este cazul infractiunilor: continui, continuate, de obicei, progresive.

      Doctrina penala si practica judiciare sunt unanime in a aprecia ca legea aplicabila infractiunilor a caror consumare se intinde pe durata a doua sau mai multe legi este cea din momentul epuizarii infractiunii, a producerii ultimului rezultat.

      Deci legea penala in vigoare din momentul epuizarii infractiunii legea ce va fi aplicata.

      Aceeasi conceptie a unitatii ilicitului penal este adoptata si in legatura cu actele de participatie penala (instigare, complicitate) care vor fi judecate dupa lege in vigoare din momentul savarsirii faptei de catre autor

b)              Determinarea legii penale aplicabile se va pune si in situatia in care la

 reglementarea aceleiasi relatii sociale vin in concurs doua legi (una generala si una speciala), ambele in vigoare, regula ca legea speciala deroga de la legea generala va rezolva problema. Cand in vigoare sunt doua norme care incrimineaza aceeasi fapta dar o norma este in partea speciala a codului penal, iar alta intr-o lege speciala (lege nepenala cu dispozitiuni penale). Intr-o astfel de situatie incriminarea din codul penal devine norma generala si regula de mai sus isi pastreaza valabilitatea.

 

                        3. Principiul neretroactivitatii legii penale

            Este consacat prin dispozitiile art. 11 C.p. – “Legea penala nu se aplica faptelor care, la data cand au fost savarsite, nu erau prevazute ca infractiuni”.

            Principiul neretroactivitatii legii penale contine regula ca legea penala care incrimineaza, fapte ce anterior nu erau prevazute ca infractiuni (incriminatio ex novo) nu se aplica faptelor savarsite mai inainte de intrarea ei in vigoare. Legea penala dispune numai pentru viitor nu si pentru trecut.cand este vorba de incriminarea faptelor.

            Principiul neretroactivitatii pare ca un aspect al principiului fundamental al legalitatii.

            In adevar, prin dispozitiile prevazute in art. 11 C.p. se consacra regula ca nimeni nu poate fi tinut sa raspunda penal de o fapta care la data savarsirii ei nu era prevazuta ca infractiune (nullum crimen sine lege praevia).

            Daca principiul legalitatii formulat in art. 2 C.p. ar fi cuprins si aceasta regula, a interzicerii retroactivitatii legii penale noi, care incrimineaza, el ar fi fost complet formulat, iar dispozitiile din art.11 C.p. ar fi fost de prisos.

            Intrucat principiul lealitatii nu cuprinde si o astfel de prevedere, de neretroactivitatea legii care incrimineaza, dispozitiile art. 11 C.p. sunt necesare si constituie  o completare a principiului legalitatii, o garantie a libertatii indivizilor.

 

                        4. Principiul retroactivitatii legii penale

            Este consacrat in dispozitiile art. 12 C.p. si contine regula ca legea noua care dezincrimineaza (abolitio criminis) se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare.

            Deci principiul retroactivitatii legii penale are in vedere situatia in care la data cand este savarsita fapta, aceasta este prevazuta de legea in vigoare ca infractiune, dar ulterior, apare o lege noua care dezincrimineaza fapta, o scoate in afara ilicitului penal. Aceasta lege noua ce dezincrimineaza se aplica si faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare.

            Fundamentul acestui principiu trebuie observat in legatura cu scopul dreptului penal de aparare sociala si care nu se mai justifica, daca fapta si-a pierdut caracterul penal.

            Legea care incrimineaza fapta a fost scoasa din vigoare. Deci principiul retroactivitatii are in vedere ipoteza dezincriminarii faptei prin legea noua si nu situatiile in care fapta continua sa ramana infractiune sub legea noua sub alta denumire, ori prin abrogarea din legea speciala, ramane ca infratiune in legea penala generala sau ca modalitate de infaptuire a altei infractiuni.

            Potrivit principiului retroactivitatii legii penale, odata cu intrarea in vigoare a legii noi care nu mai prevede fapta ca infractiune, inceteaza executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la faptele ce au fost dezincriminate.Deci fata de un condamnat pentru o infractiune ce ulterior a fost dezincriminata va inceta orice interdictie sau decadere, fiind considerat fara antecedente penale.

            Un aspect special de retroactivitate il reprezinta legea penala interpretativa care este adoptata ulterior legii penale interpretate, dar care explicand vointa legiuitorului din momentul intrarii in vigoare a legii ce o interpreteaza este firesc sa-si gaseasca aplicarea din acest moment.In dispozitiile alineatului 2 din art. 12 C.p. este consacrata retroactivitatea legii penale care prevede masuri de siguranta sau masuri educative si care se va aplica infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la intrarea  in vigoare a legii noi.

           

                        5. Principiul ulraactivitatii legii penale temporare

            Ultraactivitatea este recunoscuta numai legilor penale temporare.Este principiul consacrat prin dispozitiile art 16 C.p.

            Legea penala temporara se aplica infractiunilor savarsite in timpul cat era in vigoare chiar daca faptele nu au fost urmarite sau judecate in acel interval de timp.

            Necesitate de aplicare sociala care determina adoptarea legii penale temporare justifica aplicarea acesteia si ultraactiv, dupa iesirea acesteia din vigoare, dar numai faptelor savarsite cat timp era in vigoare , inlaturand posibilitatea pentru faptuitorii care savarsesc infractiuni aproape de iesirea din vigoare a legii penale temporare, pentru a ramane nesanctionati, ori de a fi sanctionati potrivit legii penale mai favorabile.

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 339 ori

nota totala 5.77

autor: danut


Inscriere in newsletter

Referate facultate (164)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales