TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

ANALIZA CRITICII DEMOCRATIEI ATENIENE IN FILOSOFIA LUI PLATON - Filozofie

ANALIZA CRITICII DEMOCRAŢIEI ATENIENE
                        ÎN FILOSOFIA LUI PLATON

 

 

       La fel ca orice alt om, un filosof nu-şi poate alege, după bunul său plac, locul şi timpul naşterii. Nimănui nu-i este însă indiferent unde şi când s-a născut. Aceste doău date iniţiale îi determină fiecărui om drumul în viaţă. Cu atât mai mult locul şi timpul naşterii contează în cazul unui mare filosof, ele hotărându-i nu doar drumul în viaţă, dar determinându-i în mod esenţial şi coordonatele principale ale gândirii. În cazul lui Platon, timpul şi locul naşterii sale sunt: anul 427 î.Hr., în Atena.

       Platon a trăit într-o perioadă de războaie şi de lupte politice care a fost mai zbuciumată decât cea care-l răscolise pe Heraclit. În timpul copilăriei şi al adolescenţei sale, destrămarea vieţii tribale dusese în cetatea sa natală, Atena, la o perioadă de tiranie, iar apoi la instaurarea unei democraţii care sa străduit din răsputeri să se apere împotriva oricărei încercări de reintroducere a tiraniei sau a oligarhiei, adică a dominaţiilor familiilor aristocratice fruntaşe. În anii tinereţii lui Platon, Atena democratică era angajată într-un război împotriva Spartei – oraşul-stat dominant care păstrase multe din legile şi obiceiurile vechii aristocraţii tribale. Războiul a dus la prăbuşirea cetăţii ateniene şi a unui regim de teroare numit guvernarea celor Treizeci de Tirani. Reinstaurarea democraţiei şi a păcii n-a însemnat pentru Platon dobândirea liniştii deoarece dascălul său iubit, Socrate a fost judecat şi executat, iar el şi alţi concetăţeni din cercul lui Socrate au părăsit Atena.

       Scopul spre care Platon năzuieşte este posibilitatea oamenilor de a opri decăderea pe mai departe în domeniul politic prin împiedicarea oricărei schimbări politice. Platon încearcă să înfăptuiască acest scop prin  instaurarea unui stat ferit de relele tuturor celorlalte state, graţie faptului că nu degenerează, că nu se schimbă. Statul ferit de răul schimbării şi corupţiei este statul ideal, perfect. Credinţa în lucruri perfecte şi neschimbate este numită ,,Teoria Formelor sau a Ideilor”.

       Conform dialogului ,,Republica”, forma originară sau primitivă a societăţii, care se aseamănă cel mai îndeaproape cu Forma sau Ideea de stat, cu ,,statul ideal”, este un regat

al oamenilor celor mai înţelepţi şi mai asemănători cu zeii. Acest oraş-stat este atât de apropiat de perfecţiune încât este greu de înţeles cum se poate schimba. Dar, schimbarea se produce. Platon consideră că vraja lăuntrică, războiul de clasă, întărâtat de interesul egoist, de cel material şi economic îndeosebi, este principala forţă a ,,dinamicii sociale”. Cele patru perioade principale ale degenerării politice sunt descrise de Platon astfel: după statul perfect vine întâi ,,timocraţia”, cârmuire exercitată de nobili ce urmăresc onoarea şi gloria; apoi oligarhia, cârmuirea familiilor bogate; iar apoi ,, democraţia”, domnia libertăţii care înseamnă anarhie; iar la urmă ,,straşnica tiranie, al patrulea şi ultimul stadiu de boală al unei societăţi”. Identificând democraţia cu anarhia, democraţii sunt descrişi drept destrăbălaţi, meschini, insolenţi, anarhici şi neruşinaţi, nişte oameni care trăiesc numai pentru plăceri şi pentru satisfacerea unor dorinţe deşarte şi impure.          

       Platon era un adversar înverşunat care condamna democraţia, considerând-o drept guvernare a celor nechemaţi. Argumentele principale ale lui Platon sunt:

-         masa populară (oi polloi) este asimilabilă prin natura sa cu un animal sclav sub raportul pasiunilor şi al intereselor sale trecătoare, sensibil la linguşeli, inconstant atât în iubirile cât şi în urile sale: a I se încredinţa puterea, însemna a accepta tirania unei fiinţe incapabile de o minimă reflexie şi rigoare;

-         atunci când masele îşi desemnează magistraţii, o fac în funcţie de competenţele pe care ele cred că le-au constatat – mai ales calităţi de limbaj - , văzând în acestea capacitatea politică;

-         în ce priveşte pretinsele discuţii din Adunările populare, acestea nu sunt decât dispute, confruntări între opinii subiective, inconsistente, ale căror contradicţii şi lacune denotă cu prisosinţă insuficienţa.

Dar să vedem ce este democraţia, ceea ce critică Platon.

Din vremuri străvechi, unii oameni şi-au imaginat un sistem politic ai cărui membrii

se consideră egali din punct de vedere politic, guvernează împreună şi sunt înzestraţi cu toate calităţile, resursele şi instituţiile necesare pentru a se autoguverna. Această  idee, ca şi metodele ce o pun în aplicare, a apărut în prima jumătate a secolului al V-lea î.Hr. la greci care, deşi puţini la număr şi aşezaţi pe un fragment minuscul din suprafaţa lumii, au exercitat o imfluenţă excepţională în istoria universală. Grecii, îndeosebi atenienii, au fost primii care au produs ceea ce Dahl numeşte prima transformare democratică: de la ideea şi practica guvernării de către cei puţini la ideea şi practica guvernării de către cei mulţi. Pentru greci singurul loc propice democraţiei era statul-cetate.

       În viziunea greacă, o ordine democratică ar trebui să satisfacă cel puţin şase cerinţe:

1.      Cetăţenii trebuie să aibă interese îndeajuns de armonioase ca să poată împărtăşi şi să acţioneze în numele unui puternic simţ al binelui general, care nu se află într-o contradicţie evidentă cu scopurile şi interesele lor personale.

2.      Cetăţenii trebuie să fie foarte omogeni în privinţa caracteristicilor care, altfel ar duce la conflicte politice şi dezacorduri flagrante asupra binelui public. Nici un stat nu ar putea spera să devină un polis bun dacă cetăţenii săi ar fi extrem de inegali în ceea ce priveşte resursele lor economice şi disponibilitatea timpului liber ori dacă ar adera la religii diferite, ar vorbi limbi diferite, sar deosebi în mod semnificativ ca educaţie sau, dacă ar aparţine unor rase, culturi sau grupuri etnice diferite.

3.      Numărul cetăţenilor trebuie să fie destul de mic, ideal chiar mai mic decât 40000. Dimensiunile reduse ale demosului au fost necesare din trei motive: a) ca să evite eterogenitatea şi lipsa de armonie rezultată din extinderea hotarelor ce presupunea includerea unor popoare de limbi, religii, istorie şi etnicitate diverse, neavând aproape nimic în comun; b) ca cetăţenii să-şi cunoască bine oraşul şi concetăţenii, prin observaţie, experienţă şi discuţii prin care să înţeleagă binele comun şi să-l deosebească de interesele lor personale; c) ca cetăţenii să se poată strânge laolaltă pentru a servi drept conducători suverani ai cetăţii.

4.      Cetăţenii trebuie să se poată strâge laolaltă pentru a hotărâ în mod direct legile şi direcţiile politice.

5.      Participarea cetăţenilor nu era limitată doar la întrunirile Adunării. Ea includea şi participarea activă la administrarea oraşului.

6.      Statul-cetate trebuie să rămână pe deplin autonom. Legile, confederaţiile şi alianţele ar putea fi uneori necesare apărării sau războiului, dar nu trebuie lăsate să afecteze autonomia fundamentală a statului-cetate, nici suveranitatea Adunării din cadrul statului respectiv. Fiecare cetate trebuie să fie autonomă nu numai politic, ci şi economic şi militar.

       Reforma statuluiexistent în timpul lui Platon constituie obiectivul practic imediat al sistemului său teoretic. Substratul gândirii lui Platon este: cel ce doreşte să introducă o reformă politică  a statului trebuie în prealabil să aibă clară în mintea lui imaginea conceptuală a Statului Ideal, pentru ca, plecând de la aceasta, să aibă garanţia faptului că fiecare măsură practică e determinată de Principii şi tinde către instituirea lui.

       Unele dintre premisele teoretice ale concepţiei platoniciene asupra Statului Ideal sunt: punctul de plecare al organizării politice Ideale trebuie să fie raţiunea întemeiată pe dreptate. Statul Ideal ar putea fi organizat chiar şi de către un singur om, cu condiţia ca acesta să mediteze conform raţiunii asupra variatelor principii organizatorice care ar urma să fie îmfăptuite şi cu condiţia ca scopul pe care îl urmăreşte să fie acela de a institui dreptatea pentru toţi oamenii.


Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 149 ori

nota totala 7.96

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales