TOATE REFERATELE - ADAUGA REFERAT

Sarcina nasterea si dezvoltarea copilului pana la varsta prematura - Biologie

O1 – sarcina: să definesc noţiunea de sarcină şi                                                                
          tipurile ei; sarcina şi diabetul.
            
O2fătul: să lămuresc noţiunea de făt.
O3naşterea: să explic noţiunea de naştere.
O4dezvoltarea copilului.
O5adolescenţa şi pubertatea.
O6sânul: evoluţia lui pe parcursul vieţii.
         
        
       
        Sarcina şi naşterea.



Pentru dezvoltarea unui copil sunt necesare 9 luni. În timpul acestei perioade, pîntecul mamei creşte: aceasta reprezintă sarcina. La sfîrşitul celor nouă luni femeia naşte: copilul vine pe lume. Cînd sarcina evoluează bine, viitoarea mamă duce o viaţă activă, obişnuită; cu toate acestea, ea trebuie să aibă grijă să se hrănească bine, să evite fumatul, alcoolul, ca şi majoritatea medicamentelor, care constituie substanţe toxice pentru viitorul copilului.

Viaţa copilului în pîntecul mamei.

În toată perioada sarcinii, schimburile dintre mamă şi copil se realizează prin intermediul placentei şi cordonului ombilical.
Placenta este complet formată la trei luni de la fecundare. Este constituită din celule ale mucoasei uterine materne (endometrul) şi din celule coriale. Placenta uneşte mucoasa uterină cu fătul prin intermediul cordonului ombilical. Acesta este străbătut de o venă şi două artere. Arterele ombilicale transportă substanţe nutritive şi oxigen de la mamă, iar vena ombilicală transportă produşi reziduali şi dioxidul de carbon în organismul matern, de unde se elimină.
Sarcina este divizat
ă în simestre (perioade de trei luni în viaţa embrionului şi a fătului):
   I simestru
După ce a avut loc fecundaţia, oul fecundat s-a divizat pentru a forma o mică sferă de celule, care pluteşte în uterul mamei, (organ muscular, cavitar unde se va dezvolta viitorul copilului denumit embrion). În a 7-a zi după fecundaţie, micuţa sferă formată din celule, se fixează pe peretele uterin; acesta constituie nidaţia oului.
   Săptămîna a 2-a: Începe formarea celulelor sanguine şi diferenţierea celulelor cardiace.
   Săptămîna a 3-a: modificările hormonale determină îngroşarea endometrului şi vasele sanguine din el hranesc blastocistul.
   Săptămîna a 4-a: sacul amniotic este bine dezvoltat. Embrionul şi, mai
tîrziu fătul, vor fi adăpostiţi în el pe tot parcursul sarcinii, suspendaţi cinfirtabil în lichidul amniotic, la o temperatură
constantă şi protejaţi împotriva şocurilor. Inima începe deja să bată la început neregulat, dar în curînd cu un ritm regulat şi mai rapid decît cel al mamei. Coloana vertebrală şi sistemul nervos încep să se formeze în embrion, care are acum în jur de    7 mm în lungime.
   Săptămîna a 5-a: Se formează primele organe. Capul creşte, adăpostind
creierul în dezvoltare, care este legat de măduva spinării rudimentară. Braţele şi picioarele apar ca mici muguri, iar inima şi sistemul circulator sunt bine conturate.
Vasele sanguine ale embrionului se unesc cu cele ale placentei în dezvoltare pentru a forma cordonul ombilical.
În interiorul embrionului, acum în lungime de 10 mm, a început să se formeze sistemul digestiv, începînd cu stomacul şi părţi din intestin. Deşi nu există o faţă propriu-zisă, există mici depresiuni în care se vor forma ochii şi urechile. Gura şi maxilarele sunt la începutul formării, iar sistemul nervos şi coloana vertebrală continuă să se dezvolte.
   Săptămîna a 6-a: Dezvoltarea capului se accelerează. Părţile interne ale urechilor şi ochilor sunt în continuă formare (ultimii, acoperiţi cu tegumentul ce va forma pleoapele). Începe dezvoltarea narilor. Creierul şi măduva spinării sunt aproape formate. Dezvoltarea sistemelor digestiv şi urinar continuă, deşi ficatul şi rinichii nu sunt capabili să functioneze. Mugurii membrelor au crescut şi este posibilă observarea rudimentelor mâinilor şi picioarelor.
   Săptămîna a 7-a: Acum încep să se dezvolte umerii, coatele, genunchii,
bazinul şi plămînii. La sfîrşitul săptămînii a 7-a embrionul are lungimea de 40 mm.
   Săptămîna a 9-a: Se separă degetele. Între timp se formează sistemul
digestiv.
La vîrsta de 2 luni – se formează cavităţile oculare, acoperite cu un tegument din care se vor forma pleoapele. De asemenea, apar urechile, coloana vertebrală, gâtul şi muşchii. Apare pielea, iar capul se spleacă înainte. Embrionul începe să-şi mişte mâinile şi picioarele.
Cu ajutorul unor aparate care amplifică sunetul putem auzi bătăile cardiace ale fătului, dar mai sunt necesare şapte luni pentru a se naşte.
Din acest moment embrionul poartă numele de făt.
Începând cu a 2-a lună de gestaţie, embrionul se dezvoltă foarte rapid. Până acum el ocupa cavitatea uterină, de acum înainte, însă, uterul se va destinde pentru a face loc fătului, sacului amniotic şi placentei. Abdomenul mamei se va mări din ce
în ce mai mult.
În săptămânile urmatoare se dezvoltă organele interne ale fătului. Încep să se formeze muşchii şi unghiile, iar părul începe să crească. Fătul începe să dea din mâini şi picioare din ce în ce mai puternic.
Cu ajutorul ultrasunetelor, în a 12-a săptămână, mama poate vedea o
imagine a colului. Ultrasunetele sunt unde radio cu frecvenţă foarte mare, care pot produce o imagine pe un ecran. Metoda este folosită de către medici pentru a se asigura că fătul se dezvoltă normal. De asemenea se poate afla sexul copilului.
   În săptămâna a 14-a, deşi este foarte mic, fătul este format în întregime: are 12 centimetri lungime şi cîntăreşte aproape 135 de grame.
   Începând cu luna a 5-a, mama poate simţi mişcările fătului. El deschide şi închide ochii şi poate să-şi strângă pumnii. Doarme şi se trezeşte des şi chiar sughite !
   Luna a 7-a: fătul aude. Se mişcă mai puţin deoarece are mai puţin loc
în uter. Măsoară 42 cm şi cântăreşte 1,5kg.
   Luna a 8-a: Fătul se întoarce cu capul în jos şi fesele în sus, poziţie care în general o va păstra până la naştere. Puful fin cade şi este înlocuit cu o substanţă grasă, protectoare. Măsoară 47cm şi cîntăreşte 2, 5 kg.
   Luna a 9-a: Plămânii sunt gata şi functionează. Pielea este netedă. Oasele craniului nu se vor suda decât după naştere. Fătul măsoară 50 cm şi cântăreşte în jur de 3, 2 kg. E pregătit să vină pe lume. Se spune despre un copil că e prematur dacă acesta se naşte înainte de luna a 8-a.


Naşterea.

În momentul naşterii, uterul se contractă din ce în ce mai tare: începe travaliul. Treptat, cervixul - capătul inferior al uterului – se lărgeşte din ce în ce mai mult. După 12 ore (această perioadă de timp este diferită de la o femeie la alta) ajunge la un diametru de 10cm.
Începe a doua fază care, de obicei, durează o oră. Contracţiile tot mai puternice împing bebeluşul prin cervix şi vagin spre exterior. Alte contracţii elimină placenta. Din momentul în care iese, copilul începe să ţipe; plămînii i se umplu cu aer pentru prima dată. Deşi va avea nevoie de îngrijire şi protecţie timp de multi ani, bebeluşul poate trăi liber.
Cordonul ombilical măsoară ceva mai mult de un centimetru în diametru
şi are o lungime de 60cm. După naştere el trebuie să fie tăiat, formând ombiliculul bebeluşului. Cunoscând funcţia vitală a placentei şi ştiind că viaţa embrionului şi a fătului se datorează sângelui matern, putem înţelege cât  de importantă este sănătatea femeii în timpul sarcinii.

Igiena şi măsurile de precauţie.

Deoarece primul trimestru este perioada în care are loc formarea organelor esenţiale ale fătului, este important pentru mamă să evite orice ar putea produce malformaţii fetale. Medicul trebuie consultat înainte de administrarea oricăror medicamente şi toate femeile sunt sfătuite să renunţe la fumat şi alcool, de îndată ce sunt gravide.
Înainte de a rămâne gravidă, o femeie trebuie sa fie sigură că este imună la rubeolă şi, daca nu este, să se vaccineze împotriva acesteia. Contractarea rubeolei pe timpul sarcinii poate duce la naşterea unui copil cu malformaţii grave.
Este important pentru mamă să consulte medicul pentru un examen fizic,
meticulos şi pentru stabilirea unui program de îngrijire prenatală.
Controlul creşterii fătului reprezintă o parte importantă a acestuia. Metodele utilizate pentru aceasta variază de la o simplă măsurare a uterului matern la examinarea cu ultrasunete.
Măsurarea cu regularitate a presiunii arteriale şi testele de urină ajută la evaluarea periodică a stării de sănătate a mamei.
   II semestru
În timpul celui de-al doilea trimestru, mama va începe să simtă mişcările fetale în special înainte de a adormi.
Multe femei observă ca au nevoie de o cantitate mai mare de lichid decât de obicei, iar unele ar putea avea nevoie de un supliment de fier penru a ajuta procesul de producere a celulelor sanguine.
Până în săptămâna a 20- a, glandele mamare sunt pregatite pentru alimentarea la sân. Unele femei observă ca mameloanele produc un fluid
galbui numit colostru, dar aceasta nu se întâmplă în toate cazurile şi cele la care nu apare nu ar trebui să fie îngrijorate asupra capacităţii lor de a alimenta la sân.

 

Sarcina extrauterină

 

Sarcină care se dezvoltă în afara cavităţii uterine. O sarcină extrauterină (S.E.U.) apare cam în 2% din sarcini.

 

DIFERITE TIPURI DE SARCINĂ EXTRAUTERINĂ. În 96% dintre cazuri, oul se implantează în trompa lui Fallopio (sarcină tubară). Alte localizări, mai rare, tuboovariene sau peritoneale (în cavitatea abdominală).
FACTORI DE RISC. Factorii de risc care explică creşterea frecvenţei sarcinilor extrauterine se grupează în mai multe categorii.
Frecvenţa crescândă a bolilor cu transmitere sexulală (B.T.S.) este un factor important: un antecedent de infecţie multiplică de 6 ori riscul de sarcină extrauterină prin suprimarea cililor care, în mod normal, tapetează trompa şi facilitează deplasarea ovului.
Steriletul, deşi atât de eficace în calite de contraceptiv, creşte de 3 ori riscul de sarcină extrauterină în raport cu metodele de contracepţie orală. Steriletele conţinând progesteron cresc riscul de 6-7ori. Acest risc, care creşte după doi ani de utilizare a steriletului, este reversibil atunci când steriletul este îndepărtat. În schimb, steriletele nu cresc frecvenţa sarcinilor extrauterine în raport cu o populaţie de femei care nu folosesc contracepţia.
Tutunul este un factor de risc de sarcină extrauterină; cu cât o femeie fumează mai mult, cu atât creşte riscul.
Vârsta mamei este o problemă: riscul este de 2 ori mai mare  pentru femeile între 35 şi 39 ani şi aproape de 4 ori mai mare peste vârsta de 40 ani.
Chirurgia sterilităţii, chiar dacă restabileşte permeabilitatea unei trompe, lasă în mod obligatoriu cicatrice şi nu repară leziunile preeexistene ale mucoasei.
Procreaţia asistată medical, adică fecundaţia în vitro şi transferul intratubar al gameţilor (constând în introducerea spermatozoizilor şi ovulului într-o trompă), creşte de două ori riscul unei sarcini extrauterine.
Alţi factori de creştere a frecvenţei sarcinilor extrauterine micropillulele (contraceptive orale slab dozate) şi faptul de a fi avut deja un astfel de tip de sarcină.

 

SIMPTOME ŞI SEMNE. O sarcină extrauterină se manifestă prin dureri abdominale şi hemoragii uterine survenind după o întîrziere a fluxului menstrual între 3 şi 6 săptămâni, în general. În fapt, oul se dezvoltă într-un ţesut care nu este făcut pentru a-l primi şi pe care îl întinde. Atunci când oul este grefat în ampula tubară, sarcina poate să continue mai mult timp, embrionul putând să-şi continue dezvoltarea în abdomen.
        

Pentru a vedea tot referatul

CLICK AICI

descarcat de 228 ori

nota totala 6.82

autor: cmc


Inscriere in newsletter

Referate liceu (1282)

Ultimele cautari

Cele mai downloadate

 

acasa -
Viata de Student Referate Filme Porno Sex Shop Moda si Fashion Fashion Sales